Mă aşteptam să fie doamna Harvey, pentru a merge împreună la cină. În schimb, Thomas a intrat în paşi de dans, de parcă faptul că se afla singur în dormitorul meu nu era un lucru de-a dreptul scandalos. L-am inspectat din cap până-n picioare, analizându-i costumul; genul lui de frumuseţe trebuia să devină infracţiune.
— Unde este doamna Harvey?
Speram şi mă temeam, în acelaşi timp, că femeia avea să ni se alăture.
Thomas şi-a încetinit pasul, privindu-mă cu luare-aminte, de parcă ar fi vrut să-mi cântărească emoţiile. Orice o fi văzut pe chipul meu i-a făcut buza să tresalte.
— În salonul-restaurant, cu unchiul tău. Ne aşteaptă.
— Cum ai reuşit…
Nu mi-am mai găsit cuvintele când Thomas a ajuns la mine cu paşi mari şi m-a cuprins în braţe. Privirea lui, deşi plină de voioşie, erau întunecată şi suficient de profundă cât să mă înec în ea. Mi se părea că ultimul nostru sărut clandestin fusese în urmă cu secole întregi, iar fiecare nerv din corp îmi tresălta de emoţie.
Doamne, ajută-mă! Îl doream cu disperare!
Mâna i-a lunecat uşor pe spatele meu, iar respiraţia mi s-a întretăiat, aprinzând în ochii lui o flacără ce m-a topit de-a dreptul. Nevrând să mă dezamăgească, şi-a aplecat chipul spre al meu. Un zâmbet i se desenase pe buzele frumoase când mi-a ridicat bărbia.
— Te-am dat gata, Wadsworth?
Fără să-i mai răspund, mi-am lipit gura de a lui. Încă nu-mi trăsesem mănuşile, aşa că degetele mele dezgolite au călătorit pe pielea lui Thomas, iar el mi-a răspuns cu mângâieri gemene. Fiecare atingere îmi consuma simţurile şi, în cele din urmă, nu m-am mai putut gândi decât la următorul loc pe care mâinile lui aveau să-l exploreze, sperând că buzele lui Thomas aveau să urmeze acelaşi drum. Iubirea lui Thomas era pură, dar ameţitoare, dulce şi puternică. Nu m-aş fi putut plictisi niciodată de asta – de a-l atinge şi de a mă lăsa atinsă de el.
De parcă ar fi ştiut exact cum mă făcea să mă simt, Thomas şi-a strecurat mâinile peste umerii mei şi prin păr, mişcându-ne până ce trupurile noastre s-au lipit unul de altul. Aş fi putut jura că o mică încărcătură electrică se forma oriunde ne atingeam. Thomas mi-a şoptit numele în timp ce mă săruta pe gât şi de-a lungul claviculei goale, oprindu-se acolo unde era aşezat medalionul. O dorinţă mai mare decât decenţa m-a cuprins. Cu inima bubuind, i-am smuls haina şi l-am împins spre pat.
Thomas m-a culcat cu grijă. Trupul lui era înclinat deasupra mea. Poate că nu e posibil din punct de vedere medical, dar puteam jura că, dacă nu mă atingea mai repede, aveam să izbucnesc în flăcări. Şi-a trecut degetul mare pe deasupra buzei mele de jos, privindu-mă gânditor.
— Ador când te uiţi aşa la mine.
I-am cercetat ochii.
— Cum?
— Ca şi cum m-ai iubi la fel de extraordinar de mult pe cât te iubesc eu.
Orice fărâmă de stăpânire de sine ce-mi mai rămăsese s-a topit pe dată. L-am tras în jos până ce trupul lui s-a sprijinit pe mine, mirându-mă de cât de incredibil era să împart patul cu el. I-am mângâiat linia maxilarului, pierzându-mă în punctele aurii ale ochilor lui înainte să-mi apropii iar gura de a lui. Când limba lui a atins-o pe a mea, aproape că mi-am pierdut minţile. A-l săruta pe Thomas era plăcerea mea favorită, iar el adora să mă răsfeţe.
— Poate că ai dreptate. Ar trebui să ne căsătorim pe navă, am zis, abia mai respirând.
Eram gata de a face mai mult decât să-l sărut, mai ales dacă ar fi continuat să-mi deseneze alene cerculeţe pe corset. Rânjind, Thomas m-a mai sărutat o dată, apoi şi-a îndreptat atenţia spre gâtul meu. Dinţii lui au zgâriat zona sensibilă a grumazului pe când mâna i-a lunecat spre şold. Sfinţilor din cer, ajutaţi-mă!
— Crezi că găsim un preot? Nu cred că tata se va supăra prea tare dacă ne căsătorim în secret. Unchiul ar putea fi de acord să ne fie martor… sau doamna Harvey.
Thomas s-a tras înapoi, suficient cât să se uite în ochii mei, rânjind iar ştrengar.
— Domnişoară Audrey Rose Wadsworth, cuceritoarea inimii mele, eşti un diavol. Ai fi în stare să arunci tradiţia la gunoi din dorinţa de a te bucura de trupul meu.
Thomas şi-a aşezat o mână peste inimă.
— Jur că nu te-am iubit nicicând mai mult.
Îmi simţeam obrajii cuprinşi de căldură.
— Eşti imposibil!
— Imposibil să nu mă adori!
Cu mare efort, Thomas s-a ridicat şi apoi mi-a întins mâna. În ochii lui se citea încă o dorinţă ce o dubla pe a mea şi mă întrebam care dintre noi avea să înnebunească primul de atâta dor. Mi-am luat ochii de la el şi i-am îndreptat spre pat, ticluind o metodă de a da uşor timpul înapoi.
— Ţi-am povestit vreodată despre moşia noastră de la ţară?
Am clipit, surprinsă de schimbarea bruscă de subiect.
— Nu cred.
Thomas şi-a mişcat mâinile de la încheieturile mele în sus, pe braţe, apoi ele au lunecat spre talie. Mi-a tras corpul spre al lui, abia atingându-mi buzele, şi mi-am propus să nu cedez. Aveam impresia că, dacă îl sărutam iar, niciunul dintre noi nu avea să se mai oprească. În acel moment, nu mai eram aşa de sigură că voiam să respect regulile societăţii.
— De îndată ce ne căsătorim, aş vrea să te duc acolo, a şoptit el. O să trimit la plimbare majoritatea personalului. Vom avea toată intimitatea din lume – nu va mai fi nevoie să ne ascundem. Când te uiţi aşa la mine, îmi simt virtutea în pericol şi nu am fost niciodată un om prea pios, Wadsworth.
Un soi de fierbinţeală părea să mi se fi strâns în stomac auzind o declaraţie aşa de şocantă. Abia aşteptam ziua în care nu ar mai fi fost nevoie să ne abţinem.
— Eşti un diavol, Thomas Cresswell!
Thomas a chicotit.
— Ah, da, dar sclipirea din ochii tăi indică faptul că adori asta. Iar pe mine nu mă bucură altceva decât să-ţi fac ţie pe plac, aşa că mă strădui să fiu cel mai rău din lume.
— Ce romantic din partea ta!
— Aşa zic şi eu!
