Marinarul şi-a îndreptat ochii spre mine.
— Amândoi?
— Lasă-i să treacă, Henry! a strigat Norwood. Şi să mi-l aducă cineva pe blestematul ăla de circar. Dacă vreunul dintre acrobaţii lui a făcut asta, o să-l spânzur!
Căpitanul s-a întors spre unchiul meu. Omul îşi ţinea pumnii încleştaţi.
— Nu o putem lăsa în poziţia aceasta indecentă toată noaptea; aveţi la dispoziţie douăzeci de minute, după care puteţi face restul înăuntru.
Căpitanul s-a îndreptat apoi spre şirul de angajaţi.
— Mergeţi la cabine şi verificaţi dacă lipseşte ruda cuiva! Această tânără nu călătorea singură. Cineva trebuie să-şi facă griji în momentul acesta. Ah, şi trimiteţi-le coniac acelora care par mai speriaţi. Nu avem nevoie de o adevărată criză pe navă. Haide!
Unchiul mi-a surprins privirea înainte de a da ocol cadavrului. Preţ de o secundă, mi-am imaginat că fata care atârna acolo era Liza, împunsă de săbiile pe care le mânuise mai devreme. Apoi, raţiunea a preluat controlul şi am analizat faptele. Femeia nu purta un costum de carnaval. Nu-i puteam vedea faţa, dar părea să fie mai înaltă şi mai solidă decât verişoara mea.
Am inspirat adânc, dar pulsul nu mi s-a calmat deloc pe când mă apropiam de victimă. De aproape, sfoara scârţâia pe când trupul se legăna în bătaia vântului. Nu aveam să uit prea curând mirosul de cupru amestecat cu cel de sare al oceanului.
Thomas a dat ocol trupului, privindu-l cu ochi la fel de reci ca şi aerul iernii. Mi-era greu să-mi imaginez că era aceeaşi persoană care mă sărutase febril cu câteva ore mai devreme. Thomas a arătat spre o barcă de salvare care era pe jumătate aşezată pe jos.
— Cineva a tăiat sfoara la un capăt şi a folosit-o ca să ridice victima. Vedeţi?
Am înaintat şi m-am lăsat pe vine.
— Asta ar putea indica faptul că nu a fost o crimă premeditată. Dacă ar fi fost, îmi imaginez că ucigaşul ar fi adus frânghie.
— Nu sunt de acord, Wadsworth! Asta spera el să înţelegem. Dar uită-te aici… Criminalul a folosit o altă bucată de sfoară şi a trecut-o prin cea tăiată şi apoi a înfăşurat-o de două ori în jurul grinzilor. Ar fi avut suficientă sfoară din care să taie, a zis el, arătând frânghia care cădea pe podea. De ce s-a chinuit atât să coboare barca de salvare, riscând să fie auzit?
Era o întrebare la care nu aveam niciun răspuns. Mi-am întors privirea la săbiile oribile. Un lucru era sigur: cine o înjunghiase era destul de puternic. Era ceva ciudat la întreaga scenă.
— De ce nu a auzit-o nimeni ţipând? Sigur trebuie să fi strigat după ajutor. Nu-mi imaginez cum ai putea rămâne tăcut când eşti înjunghiat de o sabie, darămite… – le-am numărat, simţindu-mi stomacul să mi se revoltă – de şapte. Trebuie să existe un martor.
Unchiul şi-a scos ochelarii şi i-a şters pe mânecă. Îmi imaginam că era nerăbdător să ducă trupul neînsufleţit în laboratorul nostru improvizat.
— Sunt sigur că autopsia va răspunde la câteva întrebări. Mergeţi să vă schimbaţi şi ne întâlnim în laborator!
Unchiul s-a întors, apoi a ezitat.
— Thomas, asigură-te că Audrey Rose este însoţită! Şi ai grijă să o laşi pe Liza în grija doamnei Harvey! Vreau să ştiu că toată lumea e în siguranţă în noaptea asta.
— Da, unchiule, am zis, aruncându-mi încă o dată privirea la scena crimei.
— Şapte de Pică, a zis o voce profundă şi glacială, care m-a speriat.
Thomas şi cu mine ne-am îndreptat atenţia spre noul venit. Mefistofel şi-a vârât mâinile în buzunare, fluierând.
— Răsturnat. Nu e un semn bun. Dar e destul de evident, nu?
— Ce vrei să zici? am întrebat, deja iritată de prezenţa lui.
Nici măcar nu se deranjase să-şi scoată masca, de teamă să-şi arate adevăratul chip.
— Ce înseamnă?
— Sincer, nu a observat niciunul dintre voi că victima arată precum cartea de tarot?
Văzând că ne uitam confuzi, Mefistofel a băgat mâna în haină şi a scos un pachet de cărţi. A căutat printre ele şi a scos o carte cu un gest teatral, care nu avea ce să caute la locul unei crime.
— Vi se pare cunoscută? Staţi! Ceva nu este tocmai în regulă. Ah… uite!
Mefistofel a întors cartea cu susul în jos.
— Când Şaptele de Pică este răsturnat sau inversat este o carte înşelătoare. Semnifică înşelăciunea. Ruşinea. Mai poate însemna şi că cineva crede că a scăpat basma curată dintr-o situaţie.
Mefistofel a arătat cu degetul spre cadavru.
— Cineva a aranjat această scenă extrem de grijuliu.
Thomas şi-a mijit ochii.
— Vorbeşti cu mare uşurinţă când te lauzi că propriul spectacol se foloseşte de cărţile de tarot.
Mefistofel a aşezat cărţile la loc în jachetă, apoi a bătut pachetul cu palma. Privirea lui a alunecat spre locul la care mă uitam atentă, încercând să găsesc o umflătură din material. Mefistofel şi-a tras haina mai bine şi a rânjit.
— Vrei să cauţi cărţile? Îţi garantez că nu le vei găsi, dar ar fi amuzant să încerci.
Mi-am încleştat pumnii.
— Poate că ar trebui să fii aruncat în celulă.
