— Promit, unchiule! După seara asta, nu voi mai lua parte la nicio reprezentaţie. Voi termina doar ceea ce am promis că voi face.

Unchiul a dat ocol cabinei, oprindu-se doar ca să se uite pe hublou.

— Mai e nevoie să vă amintesc că, până acum, două tinere au fost ucise în voiajul acesta?

Liza şi cu mine ne-am uitat una la cealaltă.

— Iar acum vreţi să fiu de acord cu acest comportament nechibzuit? Vi se pare înţelept?

Unchiul s-a întors iar cu faţa la noi. Avea mâinile la spate.

— După numărul din seara asta, îmi vei asculta absolut toate ordinele şi toate regulile până ce ajungem la Londra. Ai înţeles?

Liza a dat uşor din cap, cu ochii pironiţi la pantofii ei încrustaţi cu pietre preţioase.

— Da, domnule!

— Vreau să-ţi fie clar! a continuat unchiul. Dacă te gândeşti doar să mai faci ceva interzis, am să recomand mamei tale să te trimită pentru restul zilelor la azilul pentru fete. Am o bănuială că va asculta orice diagnostic voi pune.

Am simţit că sângele mi se scurge din vene. Era una dintre cele mai severe pedepse de care auzisem, în special din partea unchiului. I-am aruncat o privire verişoarei mele, dar fata părea mai mult uşurată decât tulburată. Din câte se părea, predica nu se terminase. Apoi unchiul mi s-a adresat mie:

— Vei fi direct responsabilă de orice se întâmplă, a zis el, uitându-se în ochii mei, deşi îmi venea să mă fac una cu podeaua. Vă sugerez să dispăreţi din ochii mei înainte să mă răzgândesc.

Am prins-o pe Liza de mână şi am respectat imediat dorinţa unchiului. De îndată ce am ieşit pe punte, Liza mi-a cuprins cealaltă mână şi m-a rotit pe loc.

— A fost genial! Nu-mi vine să cred că te-a ascultat. Trebuie să-ţi învăţ secretele! Eram aproape sigură că o să ne încuie pe amândouă imediat.

Mi-am retras uşor mâinile din mâinile Lizei şi mi-am îndreptat privirea spre ocean. Era prima dimineaţă însorită de când plecaserăm, iar lumina era aproape orbitoare când se reflecta în valuri.

— Liza…

Mi-am trecut o mână înmănuşată peste faţă.

— Poate ar trebui să renunţi. Unchiul e dur, dar are dreptate. Două fete au fost ucise. Şi, ei bine, ca să fiu sinceră, mi-e teamă că cineva din trupa de circ este responsabil. Cine altcineva ar mai săvârşi o crimă care să semene cu o carte de tarot?

Liza mi-a cercetat chipul un moment, apoi s-a întins spre mine şi m-a tras într-o îmbrăţişare.

— Îţi faci prea multe griji, verişoară dragă. Şi cred… ei bine, ştiu că, dacă i-ai întâlni pe ceilalţi artişti, nu i-ai mai suspecta deloc. Sunt foarte drăguţi.

Fata a făcut un pas înapoi, ţinându-mă încă de după umeri. Faţa ei s-a luminat ca şi cum ar fi fost atinsă de razele soarelui.

— Am soluţia perfectă! Trebuie să-i întâlneşti! Vino! O să-i salutăm şi atunci o să vezi singură. Sunt inofensivi.

— Nu cred…

M-am uitat la chipul plin de speranţă al verişoarei mele şi am cedat.

— Prea bine! Fă-mi cunoştinţă cu noii tăi prieteni!

Cercetam cu atenţie încăperea stăpânită de haos. Căpitanul dăduse trupei de circ o sală goală pentru mărfuri, iar oamenii valorificaseră fiecare centimetru. Nişte femei făceau echilibristică pe sârme, clovnii exersau sărind peste butoaie şi peste tobe, o fată apropiată de vârsta noastră avea trupul acoperit de tatuaje ce înfăţişau diferite animale, în special leii şi tigrii pe care îi îndemna să săra prin cercuri, iar o femeie a luat o minge de foc şi a înghiţit-o de parcă ar fi fost un rulou. Am rămas uimită.

— Ce mama naibii…

— Anishaa, Asul de Bate. Numărul fiecărui artist este bazat pe cartea de tarot pe care o reprezintă.

Liza a privit-o pe fată înghiţind alt băţ aprins.

— Fata de la trapez este Cassiopeia. Noi o numim Împărăteasa. Este preferata lui Mefistofel şi este destul de îngâmfată din cauza asta.

Auzindu-i numele, l-am căutat din priviri, curioasă să văd în ce consta antrenamentul lui. Îmi imaginam că se plimba mult şi îşi umfla pieptul.

— El nu este aici, a adăugat Liza, ridicând sprâncenele. Îşi petrece timpul închis într-o cabină, lucrând la invenţiile lui mecanice.

— Oh!

M-am uitat iar la Cassiopeia. Femeia sălta de pe un trapez pe altul, rostogolindu-se graţios prin aer de parcă ar fi fost o cometă. Părul îi cădea în valuri lungi, arămii, făcând-o să pară de pe altă lume. Era uimitoare! I-am privit pe acrobaţi coborând pe frânghii, apoi urcând la loc. Păreau să stăpânească gravitaţia la fel de mult pe cât îmi stăpâneau gândurile în acel moment.

— Cum controlează sforile şi mătăsurile?

— Cu greutatea corpului şi cu mult exerciţiu. Nu te lăsa păcălită de statura lor mică, a adăugat Liza. Sunt mai puternici decât majoritatea bărbaţilor.

Un bărbat într-un costum mulat, în dungi albe şi negre, şi-a adus braţul în jurul capului, lipindu-l de umăr. Am rămas înmărmurită, iar inima îmi bătea cu putere pe când cercetam complexitatea mişcării.

— Şi-a dislocat umărul! i-am şoptit Lizei.

Contorsionistul a făcut aceeaşi mişcare şi în partea cealaltă, apoi s-a aplecat la pământ, transformându-se într-un covrig. Îmi era greaţă.

— Nu are cum să fie benefic pentru sănătatea lui. Stresul ligamentelor…

Mi-am aruncat privirea spre Liza, care mă privea uimită, clătinând din cap.

— El este Sebastián Cruz. Numerele lui sunt foarte populare.

Fata s-a aplecat mai aproape de mine.

— Am auzit că şi-a folosit talentul în mai multe ocazii, ascunzându-se prin cufere de soţii nebănuitori.

Am bătut uşor peste braţ.

— Este oribil!

— Oribil de scandalos!

Liza a zâmbit larg.

— Se zvoneşte că ar fi intrat în belele pe navă. De asta i se spune Marele Preot – probabil că este iubit de Dumnezeu din moment ce iese mereu basma curată din drăciile pe care le face.