— O deducţie ştiinţifică de excepţie, am zis.
Mefistofel s-a rotit pe călcâie, părând şocat de vizita neaşteptată, însă plăcut surprins. Şi-a mai rotit o dată ceasul, apoi l-a aşezat în buzunar.
— Metal care se încălzeşte din cauza focului. Cine ar fi ghicit? Data viitoare o să-i spui că gheaţă este rece.
— Domnişoară Wadsworth! Este întotdeauna o plăcere să vă văd.
Gura maestrului s-a rotunjit uşor pe când acesta s-a înclinat politicos.
— Ştiu din proprie experienţă că iubirea este precum jocul cu focul. Caldă, trosnind de pasiune…
Anishaa a pufnit, iar Mefistofel i-a făcut semn să exerseze.
— Ei bine, când eşti suficient de neghiob să te joci cu focul, nu ar trebui să te miri când te arzi.
Anisha părea confuză pe când rotea flăcările, oferindu-ne intimitate, deşi observam că ochii ei se îndreptau constant către obiectul afecţiunii ei secrete.
— Ţi-ar plăcea să vezi unde îmi desfăşor activitatea? a întrebat Mefistofel, reuşind să-şi anuleze manierele de gentleman cu sclipirea şireată din privire. E chiar după colţ.
Maestrul mi-a zâmbit de sub masca lui de lup care o invita pe Scufiţa Roşie în pădurea întunecată. El însă nu ştia că această fetiţă ascundea sub scufie o armă, iar pereţii camerei ei erau decoraţi cu o colecţie de blănuri de lup.
— Promit să nu mă comport indecent! Nu vei găsi acolo decât nişte mecanisme şi invenţii. Şi poate nişte grăsime. Nimic prea romantic.
— Ştii cum să farmeci o fată! am zis. În curând o să-mi arăţi colecţia ta de măşti.
M-am uitat cu atenţie la noua opera de artă de un gri şters, cu rotocoale albe ca nişte nori, şi i-am observat uşorul tremur din respiraţie când m-am apropiat de faţa lui.
— Câte ai? O mie?
— Aproape un milion.
Mefistofel a zâmbit larg, redobândindu-şi stăpânirea de sine.
— Continuă să o roteşti pe prima, apoi pe cealaltă, aşa cum am discutat! i-a strigat el Anishei. Trebuie să lucrăm la momentul când scuipi flăcările. Aproape am terminat noul tonic.
Fata a încuviinţat cu o mişcare din cap, continuând să lucreze. Mefistofel mi-a trecut mâna peste braţul lui, conducându-mă pe punte, spre bârlogul lui. Glumisem doar pe jumătate cu privire la măştile lui, dar nu m-ar fi surprins dacă chiar ar fi avut atât de multe. Probabil că avea nevoie de un cufăr întreg ca să le transporte.
— Să scuipe foc? am întrebat. Sună un pic periculos. Şi cam nepoliticos.
— Nu e ca şi cum ar împroşca publicul cu tutun de mestecat. Pericolul poate pândi oriunde, chiar şi în cele mai obişnuite lucruri. Ăsta este un lucru cam plictisitor, a zis el. Cărui fapt îi datorez plăcerea companiei tale, atât de devreme? Nu este vremea pentru o nouă lecţie. Te-a trimis domnul Cresswell ca să pui capăt legăturii noastre amoroase? Am crezut că o să mă sugrume în cabina domnişoarei Crenshaw. Pun pariu că nu îi plăcea să împartă jucăriile când era mic.
— În primul rând, nu sunt jucăria nimănui, domnule. Iar în al doilea rând, dacă Thomas ar fi fost supărat, nu crezi că ar fi venit chiar el să te provoace în numele afecţiunii mele?
Mefistofel a pufnit.
— Păi, chiar pare genul de bărbat care îşi trece duşmanii prin sabie.
Mefistofel m-a privit cu ochii pe jumătate închişi.
— Asta te atrage? Poate că o să încep să-i provoc la duel pe ceilalţi peţitori ai tăi. S-ar putea chiar să-mi scot masca odată ce ies victorios. Să-i las să privească chipul învingătorului.
— Vrei să zici faţa duşmanului lor de moarte?
— Mă îndoiesc că m-ar numi prieten după ce ar face cunoştinţă cu Tăişul-Nopţii.
— Tăişul-Nopţii? am întrebat, oprindu-mă. Acesta este numele prietenului tău imaginar?
— Pe aproape, a râs el. Ai auzit de mătrăgună, nu? Sunt nişte plante fascinante, dar mortale. Ca şi lama mea. Tăişul-Nopţii.{4}
— Isteţ!
Fiori reci îmi cuprinseseră spatele. Mătrăguna – o specie de plantă otrăvitoare – fusese găsită în stomacul domnişoarei Crenshaw.
— Toţi membrii trupei de circ trebuie să posede o armă ca să fie acceptaţi? Ca într-o societate secretă de spadasini mascaţi?
Mefistofel a râs iar, doar că, de data asta, simţeam că vreau să-mi retrag braţul dintr-al lui.
— Nu chiar. Jian şi cu mine suntem singurii care au săbii, a răspuns el. El le foloseşte pentru trucurile lui; arma mea are legătură cu trecutul meu. Vai, avem lucruri mult mai importante de discutat! Timpul este singura lege pe care nu o pot încălca; indiferent cât implor, împrumut sau fur, nu pot fabrica mai mult. Mai ai vreo veste privitoare la pasagerele ucise? Investitorii nu sunt deloc fericiţi şi mă tem pentru viitorul trupei. Nici un alt vas de croazieră nu ne va mai angaja dacă vor crede că printre noi se ascunde un asasin.
Mă gândeam să-l întreb despre cărţile de tarot şi motivul pentru care fiecare membru al trupei învăţase să le citească, dar nu voiam să devină suspicios. Şi nici să-mi ghicească bănuiala că atât cărţile de joc, cât şi cele de tarot erau un soi de cifru – sensurile lor detaliau povestea crimelor pentru oricine ar fi fost capabil să le citească. Dacă Mefistofel era ucigaşul, atunci şi-ar fi putut modifica metoda.
— Nu încă, dar am o teorie la care lucrez.
Mi-am umezit buzele, sperând să nu îi trezesc suspiciunea cu prea multe întrebări referitoare la comentariul lui trecător.
— A cui sabie este mai mare? A ta sau a lui Jian?
Mefistofel s-a oprit brusc şi m-a privit de parcă m-aş fi despuiat în faţa lui şi a tuturor celor de pe punte. După sclipirea apreciativă de pe chipul lui, bănuiam că nu l-ar fi deranjat să fac exact acest lucru. Am avut nevoie de câteva clipe ca să-mi dau seama de aluzia pe care o făcusem fără să vreau.
