Ajutorul răsfoi o vreme dosarul, căutând ceva. Stresi privea fix un punct de pe duşumea.

— Iată, în sfârşit, scrisoarea în care bătrâna doamnă îi scrie contelui despre nuntă şi, printre altele, despre incidentul ce a avut loc acolo, continuă ajutorul.

— Aha, da, incidentul, făcu Stresi, ca trezit din somn.

— Dacă incidentul n-a fost observat de ceilalţi sau, dacă ceva tot s-a aflat, dar s-a crezut că e o sfadă obişnuită în asemenea ocazii, aceasta e pentru simplul motiv că oamenii n-au ştiut nimic din cele

— 70 —

despre care v-am vorbit până acum. În vreme ce Doamna Mamă, ştiind totul, explică incidentul corect. După ce îi scrie contelui cum că fiu-său, odată terminată ceremonia încoronării din biserică, umblase ca năuc, cum că apoi, în timp ce alaiul de nuntă era însoţit până în afara satului, îl împinsese pe mire fiindcă acesta se apropiase de mireasă şi strigase, arătând spre soră-sa: „Ea este încă a mea, a mea”, bătrâna doamnă îi comunică vechiului ei prieten că, slavă

domnului, ăsta fusese ultimul necaz ce i-a fost dat să-l aibă în legătură cu chestiunea cunoscută demult. Ajutorul înghiţi în sec, obosit, probabil, de cât vorbise. Asta reiese din scrisori, urmă el. În ultimele două-trei, scrise după nenorocire, bătrâna îşi deplânge iar singurătatea şi îşi exprimă căinţa că şi-a măritat fata atât de departe.

Cam atât.

Se făcu linişte. O bucată de vreme se auzi numai darabana pe scândura mesei.

— Şi ce legătură e între asta şi întâmplarea noastră? întrebă

Stresi.

Ajutorul îl fixă cu privirea.

— Există o legătură, răspunse. O legătură directă.

Stresi continua să-l privească întrebător.

— Cred că sunteţi de acord cu mine că pornirea spre incest a lui Kostandin e fapt dovedit.

— Nu mă mir, zise Stresi. Se întâmplă.

— De asemenea, cred că acceptaţi explicaţia mea că hotărârea de a-şi mărita sora cât mai departe demonstrează lupta cu sine însuşi pentru a-şi convinge sentimentul bolnăvicios faţă de ea. Deci, pe de o parte, un soţ cât mai îndepărtat, pe de alta, cât mai dificilă

posibilitatea incestului.

— Clar, spuse Stresi, continuă.

— Incidentul a fost ultima lui suferinţă înainte de moarte.

— Înainte de moarte…? se miră Stresi.

— Da, răspunse celălalt, ridicând, cine ştie de ce, glasul. Pentru că

am convingerea că incestul neînfăptuit este un simţământ atât de puternic, încât nu poate fi stins nici de moarte.

— Hm, făcu Stresi.

— Incestul neînfăptuit stăruie dincolo de mormânt, urmă ajutorul.

La căsătoria soră-sii, Kostandin şi-a spus că a scăpat de obsesia incestului. Dar, cum se va vedea, nu numai depărtarea, dar nici măcar moartea nu te poate scăpa de el.

— Continuă, zise Stresi calm.

— 71 —

Ajutorul stătu un moment în cumpănă. Ochii săi, animaţi de o lumină interioară, îl fixau pe Stresi, încercând parcă să-i ceară

iertare pentru cele ce vor urma.

— Continuă, repetă Stresi.

Dar ajutorul stătea încă pe gânduri.

— Nu cumva vrei să spui că obsesia incestului l-a sculat pe mort din mormânt? întrebă Stresi cu glas sumbru.

— Ba da, aproape că strigă celălalt. Călătoria lor macabră nu este altceva decât o călătorie de nuntă.

— Destul! urlă Stresi. Eşti nebun.

— Ştiam că nu veţi fi de acord cu mine, totuşi nu mă jigniţi.

— Nebun, zise Stresi, complet nebun.

— Nu, nu sunt nebun, domnule şef. Sunteţi superiorul meu, aveţi dreptul să mă dezaprobaţi, să mă daţi afară, ba chiar să mă şi arestaţi, nu aveţi însă voie să mă jigniţi. Eu… eu…

— Ce tu… tu…

— Eu am convingerea mea, că toată povestea asta, pe care ne căznim s-o dezlegăm, se rezumă la problema incestului, altfel nu se explică în niciun chip faptele lui Kostandin, că ceea ce se spune despre încăpăţânarea lui de a-şi mărita sora în Boemia, chipurile datorită presentimentului nenorocirii, pentru a o şti cât mai departe de locul sortit morţii, este, iertaţi-mă, o nerozie. Kostandin a avut într-adevăr, un presentiment fatal, dar acesta se referea la el însuşi, era pericolul incestului şi nu de cine ştie ce nenorocire a vrut el s-o apere măritând-o acolo, ci de ameninţarea de care vă vorbeam…

Ajutorul vorbea repede, fără pauzele cerute de spaţiile dintre fraze, speriat, pesemne, că nu va putea să termine ce avea de spus.

— Dar, precum ziceam, nu l-a scăpat de incest nici depărtarea şi nici chiar moartea. Astfel, într-o noapte ceţoasă el s-a ridicat din mormânt pentru a înfăptui ceva la care visase toată viaţa… Lăsaţi-mă, vă rog, să vorbesc, nu mă întrerupeţi… S-a ridicat, deci, din groapa într-o noapte ceţoasă de octombrie, lespedea mormântului i s-a prefăcut în cal, a încălecat şi a pornit să împlinească cel mai pustiitor vis al vieţii sale… Aşa s-a desfăşurat călătoria aceea sinistră

de nuntă, han cu han, după cum ştiţi, dar nu cu un iubit viu, ci cu un mort… Asta a fost grozăvia descoperită de bătrână mamă, când a deschis poarta. Ea a zărit-o într-adevăr pe Doruntina sărutându-se cu cineva în întuneric, acela însă n-a fost iubitul hoinar, ci fratele mort… Lucrul de care bătrână doamnă se temuse toată viaţa s-a împlinit. Acesta a fost coşmarul care a împins-o în mormânt…

— 72 —

— Nebun, zise Stresi, de astă dată încet, ca şi când sieşi şi-ar fi şoptit cuvântul. Îţi interzic să mai vorbeşti, spuse calm.

Ajutorul deschise gura, dar Stresi sări brusc în picioare şi aplecându-se spre obrazul celuilalt, strigă:

— Îţi interzic, să mai vorbeşti, pricepi? Altfel am să te arestez pe loc, acum, auzi?

Ajutorul îşi lăsă cuvântul la jumătate.

— Eu, ce am avut de spus, am spus, zise, respirând cu greu, acum vă dau ascultare.

— Eşti bolnav, eşti bolnav de-a binelea, sărmanul de tine.