Dar o vezi în iarbă...
Ogar pitic şi verde al ierburilor verzi, unde-s miniaturalii iepuri după carefugi, şi unde-i vînătorul cît un deget, care vînează mereu, surind cîmpia cu rotocoale de fum ale pufului de păpădie?
Omida
Un funicular urcă, urcă, şi se opreşte la gara stacojie a unui trandafir.
Merele domneşti
Ce fetiţă, jucîndu-se de-a călăul, şi-a decapitat şi scalpat toate capetele păpuşilor, atîrnîndu-le de crengi? Aceeaşi fetiţă care astă-primăvară le-a făcut trusoul de dantelă roză şi matasă verde.
Hulubi
Stau pe acoperiş şi exclamă: "o! o! o!.." ― dîndu-ţi impresia unei sindrofii de cucoane la etajul de sus, dintre care una istoriseşte ceva picant despre una absentă, iar celelalte exclamă, guşate, indignate şi satisfăcute: "o! o! o!"
Găina
Zgîrcite, stridiile după ce-şi fac mărgăritarul, îl păstrează în aripile închise şio păţesc!
Găina, darnică, după ce face, părăseşte ovalul, rozul şi marele mărgăritarcomestibil ― sau îl uită.
În nici un caz nu şi l-ar putea atîrna de gît: iar cucoşul nu poartă inele sau acla cravată.
Gînsacul
Se repede cu aripile vîlvoi, avînd fluturarea precipitată, alarmată şi serviabilă
a şervetului de subt braţul unui chelner dintr-un restaurant de gară, unde trenul seopreşte cinci minute.
Curcanul
Se umflă şi se dezumflă fără de nici un rost, aşa cum aprind şi sting pompoasa lumină electrică din salonul gol copiii care n-au altă distracţie.
Plopul
Îţi vine să prinzi cu degetul vîrful acestui minutar oprit şi, învîrtindu-l încirconferinţă, să-l aduci la loc şi să aştepţi bătaia imensului orologiu .
Rîndunelele
S-au molipsit stînd mereu pe sumele de telegraf şi au devenit urgente şiincoherente.
Piersicul înflorit
Îl vezi şi-nchizi ochii fiindcă ai avut, cu o bătaie de inimă, icoana întîiisărutări: buzele roşii care-au zîmbit, obrajii copilăreşti care s-au înroşit.
E trist un piersic înflorit, fiindcă alături de el, oricît ai fi de tînăr, eşti bătrîn.
Cocostîrcul
Cel de pe casa lui moş Gheorghe. El a adus în pliscul lung şi delicat copilărianoastră.
De-atunci cocostîrcii nu mai aduc nimic. Pe morminte, cocostîrcii nu-şi faccuib. În schimb, mănîncă broaşte. Ştiinţa explică precis că mediul în care-şi caută
hrana e cauza dimensiunilor pliscului.
Seceriş
Tabloul e blond: grîul; albastru: cerul. Vezi ţăranul, vezi coasa, vezi femeia cumerinde şi copilul desculţ şi bălan de lîngă ele.
Un car cu boi...
Vezi toate noţiunile verii. Simţi vara.
Un singur lucru nu vezi: bagheta cu care profesorul de germană îţi specifică
pe nemţeşte toate cele reprezentate pe tabloul mural al "verii".
Şi nu simţi duritatea băncii de pe care priveşti didacticul Sommer, nici mirosul de cerneală şi de clasă în ora treia.
Seceriş! Lungă recreaţie!
Şi nici un clopoţel nu te vesteşte că s-aisprăvit.
Şi ― fericire ― tabloul înjură româneşte.
Robinson Crusoe
Să fii în sufletul tău ca într-o insulă fără nume, neînsemnată pe nici o hartă,înconjurată de mări benigne în tovărăşia unui papagal, a unei căpriţe şi a unorpisici...
