- Nu mai avea cartuşe şi s-a hotărât să tragă în mine cu borcanele astea de dulceaţă şi cu bucăţile astea de brânză.
Isabella strânse din buze, adoptând o expresie serioasă.
- Carevasăzică numele de Isabella e după bunica?
- Mamma, confirmă ea. În cartierul ei i se spunea Vezuvia.
- Cred şi eu.
- Se spune că semăn un pic cu ea. La perseverenţă.
Nu era nevoie să fie dovedit cu acte la judecătorie.
- Părinţii tăi sunt oameni cumsecade, Isabella. Ei nu te înţeleg pe tine mai puţin decât îi înţelegi tu pe dânşii.
Fata nu zise nimic. Îmi turnă o ceaşcă de cafea şi aşteptă verdictul. Aveam două opţiuni: să o dau afară şi să le provoc celor doi băcani moartea prin leşin, sau să-mi iau inima-n dinţi şi să mă înarmez cu răbdare pentru două, trei zile. Am presupus că patruzeci şi opt de ore sub înfăţişarea mea cea mai cinică şi mai tranşantă vor fi fost suficiente ca să înfrâng determinarea de fier a unei domnişoare şi s-o trimit, în genunchi, înapoi la fusta mamei, implorând iertare şi găzduire cu casă şi masă.
- Poţi rămâne aici deocamdată...
- Mulţumesc!
- Nu aşa repede. Poţi să rămâi, cu condiţia ca: unu, în fiecare zi să treci puţin pe la prăvălie ca să-ţi saluţi părinţii şi să le spui că eşti bine, şi doi, să nu-mi ieşi din vorbă şi să respecţi regulile acestei case.
Toate acestea sunau patriarhal, dar prea slab de înger.
Mi-am păstrat faţa severă şi am decis să adopt un ton ceva mai apăsat.
- Care sunt regulile acestei case?
- În principiu, cum mi se năzăreşte mie.
- Mi se pare corect.
- Atunci, ne-am înţeles.
Isabella înconjură masa şi mă îmbrăţişă cu recunoştinţă. l-am putut simţi căldura trupului de şaisprezece ani şi formele tari pe trupul meu. Am îndepărtat-o cu blândeţe şi am plasat-o la cel puţin un metru distanţă.
- Prima regulă e că aici nu suntem în Micuţele doamne şi nu ne îmbrăţişăm şi nu ne apucăm de plâns cu una, cu două.
- Cum spuneţi dumneavoastră.
- Aceasta va fi deviza pe baza căreia ne vom construi convieţuirea: cum spun eu.
Isabella râse şi o porni iute spre coridor.
- Unde crezi că te duci?
- Să fac ordine şi curăţenie în camera dumneavoastră de lucru. Doar nu cumva aveţi de gând s-o lăsaţi în halul în care se află...
11
Aveam nevoie să găsesc un loc unde să mă gândesc şi să mă ascund de zelul domestic şi de obsesia pentru curăţenie a noii mele ajutoare, aşa încât m-am dus la biblioteca din naosul cu arce gotice a fostului ospiciu medieval din strada Carmen. Mi-am petrecut restul zilei înconjurat de tomuri care miroseau a mormânt pontifical, citind mitologie şi istorii ale religiilor, până când ochii au fost pe punctul să-mi cadă pe masă şi să plece rostogolindu-se afară din bibliotecă. După mai multe ceasuri de lectură neîntreruptă, am socotit că abia dacă adunasem a milioana parte din ce puteam găsi sub arcele acelui sanctuar al cărţilor, ca să nu mai vorbesc de tot ce se scrisese pe această temă. Am hotărât că mă voi întoarce a doua zi, şi a treia la fel, şi că îmi voi dedica cel puţin o săptămână
întreagă pentru a-mi alimenta cazanul gândirii cu pagini şi pagini despre zei, miracole şi profeţii, despre sfinţi şi apariţii, despre revelaţii şi mistere. Orice, numai să nu mă gândesc la Cristina şi la don Pedro, şi la viaţa lor conjugală.
Întrucât dispuneam de o ajutoare plină de solicitudine, i-am dat instrucţiuni să-mi facă copii după
catehismele şi textele şcolare care se foloseau în oraş pentru învăţământul religios şi să-mi întocmească rezumate după fiecare dintre acestea. Isabella n-a discutat ordinele, dar a încruntat din sprâncene când le-a primit.
- Vreau să ştiu de-a fir a păr cum li se predă copiilor toată tărăşenia, de la arca lui Noe la minunea cu pâinile şi peştii, i-am explicat eu.
- Dar pentru ce?
- Pentru că aşa sunt eu şi am un evantai larg de curiozități.
- Vă documentaţi pentru o nouă versiune a lui Doamne, Doamne, ceresc tată?
- Nu. Pun la cale o versiune de roman a aventurilor Măicuţei Stegar. Tu fă doar cum îţi spun şi nu mă contrazice, sau te trimit înapoi la prăvălia părinţilor tăi, ca să vinzi dulceaţă de gutui cu toptanul.
- Sunteţi un despot.
- Mă bucur că începem să ne cunoaştem.
- Are vreo legătură cu cartea pe care o veţi scrie pentru editorul acela, Corelli?
- S-ar putea.
- Mie îmi cam miroase că acea carte n-are şanse să se vândă.
