— Explorator! exclamă el.
Băieţii îl priviră lipsiţi de orice expresie.
— Un explorator, băieţi! Căpitanul Cook a navigat în jurul lumii, de la un capăt la altul. V-ar plăcea să faceţi şi voi asta într-o zi?
Timothy Pommeroy se ridică de la masă, merse în camera de zi şi se aşeză pe podea. John mai luă câţiva morcovi. Webster rămase aşezat, lovind sacadat cu picioarele în podeaua de piatră a bucătăriei.
Doamna Pommeroy întrebă politicos:
— Serios, senatorule? Chiar a navigat în jurul lumii?
Senatorul citi mai departe:
— Conţinând istoria completă, autentică şi amuzantă a primelor trei călătorii ale căpitanului Cook.
Îi zâmbi doamnei Pommeroy.
— Asta e o carte minunată pentru băieţi. Inspiratoare. Ştii, căpitanul a fost omorât de sălbatici. Băieţilor le plac poveştile de felul ăsta. Băieţi! Dacă vreţi să fiţi marinari, trebuie să învăţaţi despre James Cook!
La vremea aceea numai unul dintre băieţii Pommeroy era un soi de marinar.
Conway lucra ca ajutor pentru Duke Cobb, un pescar din Fort Niles. Câteva zile pe săptămână, Conway pleca de-acasă la cinci dimineaţa şi se întorcea târziu după-amiaza, duhnind a hering. Scotea capcanele din mare, lega homarii, umplea pungile cu momeală şi primea zece la sută din profiturile muncii sale. Soţia domnului Cobb îi pregătea prânzul lui Conway, şi asta făcea parte din câştigul lui. Barca domnului Cobb, ca toate celelalte, nu ieşea niciodată în larg mai departe de o milă sau două de Fort Niles. Domnul Cobb nu era cu siguranţă un explorator. Şi nici Conway, un puşti morocănos şi leneş, nu prea dădea semne că va deveni unul.
Webster, cel mai în vârstă, avea paisprezece ani. Era singurul dintre băieţii Pommeroy destul de mare ca să muncească, dar se dovedise un dezastru pe barcă, absolut nefolositor. Aproape că orbea de la răul de mare, avea dureri ucigătoare de cap şi voma şi maţele din el. Webster creştea câteva găini şi voia să devină fermier.
— Vreau să vă arăt ceva, îi spuse senatorul Simon lui Chester, care stătea cel mai aproape de el.
Puse cartea pe masă şi o deschise la mijloc. Întreaga pagină era acoperită cu un text mărunt, dens, gros şi cam şters, ca un mic model pe o bucată veche de pânză.
— Ce vezi aici? Uită-te la scris.
Linişte mormântală din partea lui Chester, care se holba.
— Nu apare nicăieri litera s, nu-i aşa băiete? Tiparniţele foloseau f în loc de s, nu-i aşa? Toată cartea e scrisă în felul ăsta. Era cât se poate de normal. Dar nouă ni se pare ciudat, nu-i aşa? Nouă ni se pare că a explora înseamnă a eşua4. Ni se pare că de fiecare dată când căpitanul Cook explora lumea pe câte un vas de fapt eşua în misiunea lui. Dar, bineînţeles, n-a eşuat niciodată. Era un mare explorator.
Imaginează-ţi, Chester, ce-ai face dacă cineva ţi-ar spune într-o zi că ai să eşuezi cu barca? Ha?
— Ha! fu Chester de acord.
— Rhonda, au vorbit cu tine? o întrebă dintr-odată senatorul Simon pe doamna Pommeroy, închizând cartea care se trânti cu zgomotul unei uşi grele.
— Cine, senatorule?
— Toţi ceilalţi.
— Nu.
— Băieţi, spuse atunci senatorul Simon, tăiaţi-o de-aici. Eu şi mama voastră trebuie să vorbim. Valea! Luaţi-vă cartea şi mergeţi afară şi vă jucaţi.
Băieţii ieşiră bosumflaţi din cameră. Câţiva se duseră la etaj, restul ieşiră afară în şir indian. Chester luă cu el darul imens şi nepotrivit despre explorările căpitanului Cook.
Ruth se strecură neobservată sub masa din bucătărie.
— O să înceapă curând să vină, Rhonda, îi spuse senatorul doamnei Pommeroy după ce camera se golise. Bărbaţii o să înceapă să treacă pe la tine ca să stea de vorbă.
— Bine.
— Am vrut să te pun în gardă. Ştii ce-o să-ţi ceară?
— Nu.
— O să vrea să ştie dacă ai de gând să stai aici, pe insulă. O să vrea să ştie dacă
rămâi aici sau ai de gând să te muţi pe continent.
— Bine.
— Probabil c-o să vrea să pleci.
Doamna Pommeroy nu răspunse.
De sub masa din bucătărie, Ruth auzi un fel de susur, şi-şi dădu seama că senatorul Simon îşi turna o porţie proaspătă de rom peste gheaţa din pahar.
— Deci, crezi c-o să rămâi pe Fort Niles? întrebă el.
— Cred că probabil o să rămânem, senatorule. Nu ştiu pe nimeni pe continent. N-aş
avea unde să mă duc.
