certitudinea că există viață după pierdere, să fim atenți la semnele, semnalele și oportunitățile din jurul nostru. Nu le folosi dacă nu ai chef, dar nu le lăsa să treacă neobservate.
8. Învățare
Să ții doliu înseamnă și să înveți să trăiești fără ceva, fără cineva, în alt mod.
Înseamnă a învăța să iei noi decizii pentru tine, a învăța să faci lucruri pe care înainte le făcea altcineva, a învăța noi forme de relație cu familia și prietenii, a învăța să trăiești cu cineva mai puțin. Adesea, această ucenicie nu include și pe altcineva. Experiența este de multe ori un profesor foarte crud. Începe-ți viața din „nou“. Nu încă o dată.
9. Definiții
Ideea despre ce înseamnă a muri este atât de teoretică, încât ca experiență
poate fi diferită pentru fiecare. Important nu este să fim de aceeași părere cu privire la moarte, ci să stabilim că este unul dintre lucrurile pe care trebuie să și le lămurească fiecare. Sunt multe lucruri care pot rămâne nerezolvate, dar patru sau cinci trebuie „puse în ordine“:
– Identitatea sexuală;
– Poziția filosofică;
– Relația cu părinții;
– Proiectul de viață;
– Atitudinea în fața morții.
Ce se întâmplă după moarte? Cum am putea ști, când nu știe nimeni?
Nu contează care este atitudinea ta, dar pot să te asigur că, după moarte, se va întâmpla ceea ce crezi că se va întâmpla.
Până la urmă, e același lucru.
Dacă tu crezi că te vei reîncarna, foarte bine, dacă îți închipui că mergi în cer sau în infern foarte bine, dacă ești de părere că nu mai există nimic, perfect. Indiferent ce crezi, este bine. Dar trebuie să ai o atitudine asumată.
Odată l-au întrebat pe Woody Allen dacă el crede că există viață după
moarte. Allen a răspuns că nu știe, pentru că era foarte ocupat să încerce să
știe dacă poate trăi puțin înainte să moară.
10. Să împărtășim ce am învățat
După ce ai parcurs o parte din drum, vorbește-le celorlalți despre
experiența ta. Învață-i pe ceilalți să nu minimalizeze pierderea și nici să nu disprețuiască drumul. Relatarea lucrurilor pe care le-ai învățat în experiența ta este cel mai bun ajutor pentru a-i vindeca pe ceilalți, ușurându-le totodată
calea, și îți ușurează de asemenea propriul traseu.
Cei zece NU
1. Ascundere
Nu-ți închide niciodată inima în fața durerii. Înregistrează și exprimă
emoțiile care apar, nu le reprima.
Nu te arăta mai puternic decât ești, nu ține totul în tine. Cu timpul, durerea scade. Dacă există ceva care funcțio nează întotdeauna, făcând traiectoria mai ușoară, este chiar găsirea unei modalități și faptul de a-ți permite să
simți și să exprimi durerea, tristețea, furia, teama față de ce ai pierdut.
Parcurgerea drumului de la un capăt la altul este condiția în chi derii și vindecării rănilor. Iar această cale se cheamă ca lea lacrimilor. Dă-ți voie să
plângi. Meriți dreptul de a plân ge atât cât simți nevoia. Poate ai suferit o lovitură brutală, viața te-a luat prin surprindere, ceilalți nu au reușit să
înțeleagă, celălalt a plecat și te-a lăsat singur. Nimic mai potrivit decât să ne întoarcem la vechea noastră capacitate de a ne plânge durerea, de a ne striga suferința, de a ne jeli neputința. Nu-ți ascunde durerea. Împărtășește totul familiei, prietenilor de încredere… plânsul este la fel de omenesc ca și râsul. Plânsul acționează ca o supapă eliberatoare a tensiunii interne enorme pe care o produce pierderea. Putem face acest lucru singuri, dacă asta este alegerea noastră, sau împreună cu tovarășii noștri de drum, pentru a împărtăși durerea lor, care nu este altceva decât propria durere. Atunci când suferința este împărtășită, la fel este și povara ei. Atunci când sufletul te doare pe dinăuntru, nu există o strategie mai bună decât a plânge.
Nu ascunde totul de teama de a obosi sau plictisi. Cau tă-le pe acele persoane în fața cărora te poți exprima așa cum ești. Nimic nu este mai nepotrivit și mai dăunător decât să-ți suspenzi emoția din cauza
condiționării stupide a presupusei tale atitudini protectoare față de aproape.
2. Nepăsare
Mulți dintre cei care parcurg această cale sunt atât de preocupați de ceea ce se întâmplă în interiorul lor, atât de atenți la durerea lor, încât nu mai acordă
atenție propriului corp. După trecerea primelor zile, se poate dovedi foarte util să-ți impui, timp de câteva săptămâni, un program de trezire dimineața, ore fixe pentru masă, o oră de culcare… și să le respecți. Hrănește-te bine și nu abuza de tutun, alcool și nici de medicamente. Bineînțeles, dacă
pentru a te simți mai bine în aceste momente este necesar să iei
medicamente, fă acest lucru întotdeauna la recomandarea medicului și niciodată la sfatul rudelor, prietenilor și vecinilor bine inten ți onați. În orice caz, nu e bine să pornești „în căutarea“ unui doctor care să accepte să-ți
elibereze o rețetă de medicamente psihotrope ca să „nu mai simți“, pentru că, departe de a te ajuta, acestea pot contribui la cronicizarea doliului.
