3. Nu te grăbi
Parcurgerea drumului presupune timp și se spune că timpul vindecă orice.
Dar, atenție, poate că numai timpul nu este suficient.
Ceea ce poate ajuta cu adevărat este ce face fiecare cu timpul.
Să nu ai așteptări colosale și pregătește-te pentru recăderi. Un succes neașteptat, o vizită, o aniversare, Crăciunul te aduc de unde ai plecat, așa se întâmplă.
Nu poți să plângi azi ceea ce va fi mâine și nici să plângi ceea ce a fost ieri.
Pentru azi, ai plânsul de azi, pentru mâine, cel de mâine.
Folosești ziua de azi pentru a accepta că ești în doliu, pentru a recunoaște că ceea ce ai pierdut nu mai este și nu ai cum să-l iei înapoi?
Folosești ziua de azi pentru a-ți simți intens emoțiile și pentru a exprima durerea pe care o implică această pierdere?
Folosești ziua de azi pentru a învăța să trăiești fără acea ființă dragă?
Folosești ziua de azi pentru a te concentra din nou asupra propriei
persoane?
Trăiește doar câte o zi o dată.
4. Uitarea credinței
Anumite lucruri pur și simplu nu pot fi rezolvate de unul singur. Chiar și ajutorul de care te bucuri s-ar putea să nu-ți aducă toată liniștea de care ai cu adevărat nevoie pentru a face față celor întâmplate.
Multe persoane consideră că a-și descărca sufletul în fața lui Dumnezeu este un mod liniștitor de a face mai suportabilă durerea care le apasă inima.
După o primă fază în care Dumnezeu este ținta preferată a furiei noastre, este folositor să revenim la biserică, la templu, la discuțiile cu preotul sau cu pastorul.
Este momentul de a învăța să nu cerem ca lucrurile să se rezolve în modul în care am dori să se rezolve, ci în schimb să îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să acceptăm schimbările și să vedem opțiunile.
5. Exigența față de sine
Nu te chinui singur. Deși emoțiile pe care le trăiești sunt foarte intense și neplăcute (și cu siguranță sunt astfel), este important să nu uiți că
întotdeauna sunt trecătoare… Unul dintre momentele cele mai dificile al doliului apare de obicei după câteva luni de la pierdere, când ceilalți încep să-ți spună că probabil deja ți-ai revenit. Ai răbdare. Nu te grăbi. Respectă-ți abordarea proprie, ritmul și spațiul personal. Nu îți face niciodată
reproșuri gândindu-te că deja ar trebui să te simți mai bine. Ritmul tău este numai al tău. Amintește-ți că dușmanul cel mai mare în timpul doliului este să nu te iubești.
6. Teama de a înnebuni
Cu toții putem avea sentimente intense ca reacție la situația de doliu, fără ca acest lucru să ne ducă la vreun dezechilibru.
Tristețea, furia, vina, confuzia, descurajarea și chiar și gândul la moarte sunt reacții obișnuite pentru majoritatea dintre noi, în urma unei pierderi importante sau a morții cuiva drag.
Ai nevoie să simți durerea și toate emoțiile care o însoțesc: tristețe, furie, teamă, vină… Vor exista persoane care îți vor spune: „Trebuie să fii puternic“. Nu le lua în seamă. Nu trebuie să fii în nici un fel și nici să
încetezi de a mai fi în vreun fel. Nu trebuie să dai explicații și nici să ceri voie sau să te simți vinovat dacă uneori nu ești perfect coerent.
Sufletul tău a fost mutilat și astăzi suferă pentru ceea ce-i lipsește.
7. Pierderea răbdării
În ciuda celor de mai sus, trebuie să-ți spun să nu fii exigent cu ceilalți.
Ignoră încercările unor persoane de a-ți spune cum trebuie să te simți și cât timp, nu toți înțeleg ceea ce trăiești acum. Din afecțiune, vor încerca să te facă să-ți uiți durerea, fac acest lucru cu bune intenții, pentru a nu te vedea trist – ai răbdare cu ei, dar nu te strădui să le faci pe plac. Mai bine distanțează-te puțin și caută-i pe cei care te lasă „să nu-ți fie bine“ sau să-ți descarci sufletul fără teamă, atunci când simți nevoia. Oricum, ar putea fi mai bine ca, un timp, să acorzi mai multă atenție intenției celor care te înconjoară decât cuvintelor pe care le spun. Uneori, cei despre care ai crede că vor fi cei mai buni tovarăși de drum nu îți pot fi alături. Suportă atât de greu durerea celuilalt, încât întrerup procesul pe care îl parcurgi și întârzie momentul în care ajungi la finalul drumului. Oricum, încă o dată, nu te supăra pe ei din acest motiv.
8. Autosuficiență
Nu înceta să ceri ajutor. Nu întrerupe legătura cu ceilalți, deși ei nu parcurg astăzi acest drum. Ai nevoie de prezența lor, de sprijinul lor, de gândurile lor, de atenția lor. Dă-le prietenilor și celor dragi ocazia să-ți fie aproape.
Toți cei care țin la tine vor să te ajute, deși majoritatea nu știu cum s-o facă. Unii se tem să nu fie indiscreți. Alții cred că îți fac rău dacă îți amintesc despre pierderea pe care ai suferit-o. Ai nevoie să te asculte, nu să-ți spună ce cred ei că ar trebui să faci, să simți sau să spui. Să nu le aștepți ajutorul și nici să nu ai pretenția să ghicească. Cere ceea ce ai nevoie. Nu cel care nu cere ajutor este mai înțelept și mai evoluat, ci dimpotrivă, acela care are conștiința și curajul de a-l cere când are nevoie.
9. Nu lua decizii importante
Decizii cum ar fi să vinzi casa, să renunți la locul de muncă sau te muți în altă parte par foarte tentante în primele etape ale drumului. Răbdare.
Acestea sunt decizii importante, care trebuie luate în momente de claritate maximă, și nu când suntem cuprinși de o confuzie inevitabilă. În
majoritatea cazurilor, nu pierzi nimic și este chiar de preferat să lași genul acesta de lucruri pe mai târziu.
Din același motiv, mai ales în etapa imediat următoare unei pierderi, nu este recomandabil să începi o nouă relație, să te hotărăști asupra unei sarcini, să
accelerezi momentul unei căsătorii. S-ar putea să regreți mai târziu.
