Spre mirarea mea, Mefistofel a început să râdă.
— Domnişoară Wadsworth, eu…
Chiar atunci o tânără s-a strecurat între noi, ţinând câte un pahar de şampanie în fiecare mână, pe când celelalte două prietene ale ei s-au împins lângă ea. Fata a întins, emoţionată, un pahar, oferindu-l tânărului maestru. Mefistofel l-a acceptat politicos, dar nu a sorbit din el. Maestrul părea încă uşor amuzat de răspunsul meu.
— Ai fost incredibil în prima noapte, domnule Mefistofel. Absolut uimitor, chiar, a zis tânăra, sorbind prelung din şampanie.
Fata a tresărit. Probabil că băuse bulele de acid mult prea repede, iar obrajii i s-au aprins.
— Ne întrebam dacă n-ai vrea să încerci un truc nou doar pentru noi. Sigur nu ne poţi păcăli pe toate.
Fetele din jurul nostru au chicotit în cor. Liza a zâmbit larg. Era o ofertă scandaloasă, care mi-a smuls, fără să vreau, un zâmbet. Îmi plăceau fetele acelea. Era ceva îndrăzneţ în purtarea lor, care-mi amintea de prietenele mele, Ileana şi Daciana. M-a cuprins tristeţea – îmi doream să fi fost şi ele pe vas, dar rămăseseră să aranjeze lucrurile în România, după cazul Dracula. Ne promiseseră că aveau să se îmbarce pe o altă navă şi să vină în America luna viitoare dacă era cu putinţă, iar eu trăiam cu această speranţă.
Maestrul de ceremonii a schiţat un zâmbet, deşi mă fixa cu încăpăţânare pe când se gândea la oferta fetelor. Am ridicat o sprânceană, aşteptând. Mefistofel s-a întors spre tânără şi a făcut o plecăciune adâncă.
— Bineînţeles, dar doar dacă mi se permite să-mi aleg următoarea victimă.
Una dintre fetele vesele şi-a întrerupt hohotul.
— Victimă?
— Într-adevăr, a zis Mefistofel. Nu găsesc un termen mai bun pentru seducătoarea fărădelege care urmează a fi comisă. Dumneata?
— Nu, presupun că nu.
Fata a dat din cap şi s-a apropiat de prietenele ei. Tinerele îmbrăcate elegant se uitau una la cealaltă; nu era tocmai la ceea ce se aşteptaseră, dar era un târg interesant. Două dintre fete au dat din cap, iar cea care condusese discuţiile şi-a muşcat buza, părând să se gândească dacă să accepte sau să încerce o contraofertă, dar, în cele din urmă, a fost de acord.
— Prea bine, domnule. Pe care dintre noi o alegi?
Mefistofel şi-a indicat prada.
— Pe ea.
Aproape că m-am înecat cu şampania când mi-am dat seama că mă arăta pe mine. Nu avea să se întâmple nimic bun. Nu ştiam ce fel de joc juca Mefistofel, dar presupuneam că aveam să mă alătur, indiferent ce credeam.
Nu negam încântarea pe care o simţeam pentru că mă alese pentru următorul lui număr, deşi emoţia nu se datora bărbatului enigmatic care mă conducea spre centrul salonului. Eram nerăbdătoare să-i observ de aproape repeziciunea mâinilor, să-i analizez jocul şi să fiu martora tacticilor pe care le folosea ca să distragă atât victima, aşa cum mă numise el, cât şi publicul.
— Doamnelor, iată, mi s-a cerut să urc pe scenă pentru dumneavoastră!
Mefistofel mi-a ţinut mâna înmănuşată într-a lui, ridicând-o la nivelul umărului pentru a fi văzută de toată lumea.
— Domnişoara Wadsworth va juca rolul următoarei victime. Vă rog să vă adunaţi într-un cerc în jurul nostru! Nu trebuie decât să vă prefaceţi că urmează să ţinem o şedinţă de spiritism. Sunt sigur că aţi participat la aşa ceva măcar o dată sau de două ori.
Mefistofel a pocnit din degete, iar un ospătar în livrea a scos un scaun mic de sub una dintre mesele laterale şi l-a aşezat în centrul cercului nou format. Femeile şuşoteau nerăbdătoare, căutând cu privirea următoare scenă scandaloasă de magie. Sau poate că erau bucuroase să se poată răsfăţa cu prezenţa maestrului pentru încă o vreme. Am simţit puterea privirilor lor lunecând de la Mefistofel la mine, căci rămăsesem locului, neştiind unde să mă duc. Dintre toate serile în care puteam să port o rochie fără mâneci, o alesesem tocmai pe aceea. Mă simţeam expusă şi vulnerabilă.
Mi-am învârtit inelul mamei pe deget, apoi m-am oprit. M-am concentrat la încăpere, sperând să-mi calmez nervii pe când Mefistofel îşi aranja jobenul şi costumul. Nu îmi plăcea să fiu astfel în centrul atenţiei, ca o lamelă sub microscop. Houdini şi-a croit cale spre Liza, privindu-l pe maestru doar fugitiv pe când îşi lua la revedere de la câteva tinere.
— Mai departe, cer ca luminile să slăbească în intensitate!
Un moment mai târziu, candelabrele au pâlpâit puternic, pentru ca, mai apoi, lumina lor să devină o mică scânteie aurie.
— Vă rog ca atunci când ajung la trei să faceţi un pas în spate. Unu! Doi! Trei!
Aproape că nu am mai putut să respir. Era tulburător să aud întreaga sală mişcându-se la unison. Mefistofel le controla pe toate ca un maestru păpuşar. În lumina slabă, femeile erau simple siluete, nişte umbre care dansau în jurul focului diavolului. Aş fi putut jura că simţeam mirosul lemnului ars, deşi ştiam că era imposibil.
Mi-am îndreptat atenţia spre maestru, care, după ce s-a plimbat de jur-împrejurul mulţimii, s-a oprit brusc în faţa mea. Roşul vestei lui s-a reflectat în mască atunci când şi-a înclinat capul, făcându-mi semn să iau loc. Am ezitat, aducându-mi aminte de cele două victime, apoi mi-am silit picioarele să mă conducă spre locul dulcii pierzanii pe care o plănuise Mefistofel. Doar nu aveam să pier în faţa atâtor martori.
— Priviţi cu atenţie! a zis el, vorbind ceva mai tare decât ar fi şoptit. Altfel nu veţi vedea nimic!
Mi-a dat ocol, trecându-şi mâinile pe deasupra umerilor mei goi şi a gâtului. Atingerea lui era aproape la fel de electrică precum becurile de pe navă. Nu mai simţeam privirile femeilor care ne înconjurau – nu mă puteam concentra decât la degetele lui înmănuşate care nu părăseau nicio clipă cărarea pe care şi-o aleseseră în timp ce Mefistofel se învârtea în jurul meu, din ce în ce mai repede. Era aproape scandalos, dar nu chiar, căci linia dintre decenţă şi indecenţă era extrem de fină. Mişcările lui erau sigure şi regulate, spre deosebire de pulsul meu.
Cu excepţia unei singure scăpări a mâinii ce mi-a mângâiat uşor ceafa – poate un soi de scuză –, nu am observat nicio schimbare în felul în care mă atinsese de când începuse să se învârtă până în momentul când a păşit brusc în spate. Îmi simţeam pielea deopotrivă arsă şi rece precum gheaţa acolo unde fuseseră degetele lui; un sentiment de nesiguranţă cu privire la întreaga situaţie pusese stăpânire pe mine. Femeile şi-au deschis evantaiele, smulgându-mă astfel din visare.
— Aţi privit cu atenţie? a întrebat maestrul cu vocea răcoroasă şi moale ca mătasea.
Ca într-o transă, femeile au încuviinţat, murmurând.
— Da!
Mă îndoiam că şi-ar fi putut întoarce privirile de la bărbatul charismatic şi dacă ar fi vrut. Mefistofel a îngenuncheat, apropiindu-şi gura periculos de mult de urechea mea. Pielea mi s-a înfiorat şi, de data asta, am ştiut exact de ce.
— Lipseşte ceva de valoare, domnişoară Wadsworth? Un lucru pentru care ai face orice să-l recuperezi?
Am clătinat din cap, sperând să-mi limpezesc astfel mintea.
— Nu, nu cred.
Şi eram convinsă. Deşi degetele lui îmi distrăseseră uşor atenţia, mă concentrasem la mâinile lui; nu se ridicaseră nicio secundă de pe pielea mea.
