Thomas s-a oprit şi m-a privit de parcă mi-ar fi crescut al doilea cap.
— Poate că a intra în cuşca leului este o formă bună de distragere a atenţiei, dar nu e cea mai sigură, Wadsworth.
— Şi meseria noastră este periculoasă, am răspuns. Nu este decât un alt instrument pentru prinderea criminalilor. Dacă atenţia celorlalţi va fi îndreptată asupra spectacolului jucat de mine şi de Mefistofel, atunci nu se vor mai uita la tine şi la unchiul.
— Ah, da? Deci nimeni nu-i va mai acorda atenţie sărmanului şi chipeşului tău iubit părăsit în timp ce tu te apropii de maestru?
Thomas a ridicat o sprânceană.
— Poate că o să mă ofer eu însumi drept momeală. Sunt sigur că aş câştiga inimile câtorva artiste.
— Despre asta este vorba? Ţi se pare că pierzi distracţia? am întrebat. Treaba ta este mult mai palpitantă şi mai importantă decât să flirtezi cu maestrul. Tu studiezi urmele de pe cizme şi calculezi cum au ajuns acolo, şi cine este responsabil. Vezi? O misiune foarte importantă.
— Atunci ar trebui să ai onoarea de a juca rolul meu, a zis el. Eu susţin egalitatea în cadrul parteneriatului nostru.
Mi-am ţuguiat buzele şi am zâmbit victorios.
— Aşa credeam şi eu. Nu există niciun motiv pentru care ar trebui să te pui în pericol. Mefistofel este un potenţial criminal. O plimbare cu el pe promenadă este la fel de periculoasă ca ideea de a-ţi băga capul în gura leului menţionat mai devreme. Şi, deşi pare distractiv, este, fără îndoială, o idee proastă.
— Nu sunt de acord!
— Atunci îmi spui că ar trebui să-mi bag capul în gura leului?
— Dacă asta este ceea ce ţi-ai dori, atunci te-aş susţine indiferent ce aş crede.
Am ridicat bărbia.
— Dacă Mefistofel este criminalul, atunci nu ar fi aşa de prost încât să mă atace chiar pe mine, ştiind că el ar fi prima persoană pe care tu şi unchiul aţi pune ochii. Cu toate acestea, dacă stau aproape de el, dacă îi câştig încrederea, ba chiar flirtez cu el, s-ar putea să am ocazia de a mă infiltra în grupul lui. Dacă are încredere în mine, atunci vor avea şi ceilalţi. Cine ştie ce observaţii voi putea face astfel?
— Sunt mult prea mulţi de „dacă”, a spus Thomas, controlându-şi cu grijă vocea. Dacă ceva merge prost, atunci chiar vei fi în bătaia puştii. În cazul ăsta, recompensa nu merită riscul, Wadsworth.
— Atunci îmi pare rău să-ţi spun că ne aflăm într-un impas.
Am clătinat din cap.
— Eu sunt de altă părere. Cred că unele riscuri merită asumate, chiar dacă par imposibile la început.
Thomas a pufnit, dar expresia de pe chipul lui trăda un uşor dezgust.
— Vorbeşti ca el acum. De fapt, îndrăznesc chiar să spun că îţi face plăcere să fii în preajma lui – recunoaşte. Asta este ceea ce…
M-am îndreptat spre el şi i-am întors faţa la mine.
— Mefistofel nu-mi va face rău şi nici nu va interveni între noi, Cresswell. Nu îmi pasă ce fel de iluzie încearcă să creeze. Inima mea îţi aparţine şi niciun truc din lume nu o poate fura.
Înainte să apuce să răspundă, m-am înclinat spre el şi mi-am apăsat gura pe a lui. Thomas m-a tras mai aproape, iar mâinile lui au lunecat pe talia mea – eram două ancore într-o mare de necunoscut. Am rămas aşa, sărutându-ne sub constelaţiile scânteietoare şi fulgii răzleţi, până ce zgomotele plimbăreţilor nocturni ne-au despărţit.
Thomas m-a însoţit, fără prea mare plăcere, până la uşa cabinei mele şi şi-a luat la revedere cu un sărut cuminte. Mi-am ridicat privirea spre lună; gândurile mele erau la fel de împrăştiate ca şi stelele. Dacă Thomas avea dreptate, aşa cum eram sigură că se întâmpla, atunci cine era maestrul circar şi de ce fugea el ori ce încerca să ascundă?
M-am strecurat în cameră şi m-am uitat la ceas. Era aproape miezul nopţii. După ce mi-am schimbat blana cu un palton din lână, am ascultat atent la uşa care despărţea cabina mea de cea a doamnei Harvey şi am răsuflat uşurată auzindu-i sforăitul molcom. Speram că femeia avea să doarmă neîntoarsă şi să nu mă verifice. Nu mai era chip să adorm, aşa că m-am strecurat de-a lungul capătului liniştit al punţii, sperând să aflu nişte răspunsuri chiar de la sursă.
— Aici erai, dragă şi iscoditoare domnişoară Wadsworth! Mă întrebam dacă te vei mai aventura afară a doua oară. Dar ai venit ca să terminăm mica noastră discuţie sau ai vreun motiv ascuns?
Mefistofel a ieşit dintre umbrele bărcilor ca un demon ce se ridică dintre ceţuri. În mână îi atârna o sticlă de vin. Masca lui reflecta lumina lunii şi mă făcea să mă cutremur; îmi doream să-şi fi scos lucrul acela oribil de pe chip.
— Ah! Asta era!
Mefistofel m-a studiat cu neruşinare.
— Ai venit să-ţi recuperezi sufletul? M-oi fi simţind eu generos în seara asta, dar nici chiar aşa. Este al meu şi nu îl împart.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Eşti destul de narcisist. De ce îţi pasă aşa de mult dacă te plac sau nu când ai la dispoziţie un vapor întreg de pasageri fermecaţi de asemenea exagerări? Nu ar trebui să-l deranjezi pe vreunul dintre ei? Cred că ar aprecia ascunzişurile şi aerul tău solemn. Ca să nu mai zic că – am spus, privindu-l cu atenţie – verişoara mea mi-a mărturisit că trapezista, Cassie Împărăteasa, este îndrăgostită lulea de dumneata.
Mefistofel a aşezat sticla pe podea şi s-a sprijinit de perete; un gest prea relaxat şi comun pentru el. Mă privea. Thomas avea dreptate – acum, că mă uitam mai atent, Mefistofel părea să aibă un aer aristocrat. Dar nu cultivat, ci practicat şi înnăscut. Maestrul ascundea mult mai multe decât lăsa să se vadă.
— Te poţi lăuda cu atât de mulţi prieteni, încât nu mai ai nevoie de unul în plus? a întrebat el în cele din urmă. Cu ce ţi-am greşit ca să merit cuvinte aşa de aspre? Vreau doar să te cunosc. Nu văd niciun rău în asta. Totuşi, eşti gata să mă condamni.
— Să nu crezi că mi-a scăpat spectacolul de mai devreme sau intenţia din spatele lui.
M-am îndreptat spre locul în care se sprijinea de peretele cu bărci.
— Încerci să provoci o ruptură între mine şi Thomas. Consider că e un lucru suficient de rău.
— Şi? a întrebat el. A fost aşa de jignit de faptul că ţi-am sărutat mâna? Dacă-i aşa, atunci poate ar trebui să-ţi cauţi un alt iubit. Gelozia este o boală contagioasă. De fapt, este posibil să-ţi fi făcut un favor, dezgropând o asemenea emoţie dăunătoare. Cu plăcere!
