- Fă-o pentru mine.
M-a luat de braţ şi m-a tras înăuntru, în librărie. L-am urmat până în spatele prăvăliei şi acolo mi-a oferit un scaun. A umplut două pahare cu ceva ce mi s-a părut mai gros ca smoala şi mi-a făcut semn să-l beau pe al meu dintr-o înghiţitură. A făcut şi el la fel.
- Am stat să răsfoiesc cartea lui Vidal, zise el.
- Succesul sezonului, am remarcat eu.
- El ştie că dumneata ai scris-o?
Am ridicat din umeri.
- Ce mai contează?
Sempere mi-a dedicat aceeaşi privire cu care îl întâmpinase pe puştiul de opt ani, într-o zi de demult, când acesta venise în casa lui cu vânătăi şi cu dinţii sparţi.
- Te simţi bine, Martin?
- Perfect.
Sempere tăgădui discret si se ridică să ia ceva de pe un raft. Am văzut că era un exemplar din romanul meu. Mi-l întinse împreună cu un stilou şi zâmbi.
- Fii bun şi dă-mi o dedicaţie.
După ce i-am scris dedicaţia, Sempere mi-a luat cartea din mână şi a aşezat-o în vitrina de onoare, dindărătul tejghelei, acolo unde păstra primele ediţii, care nu erau de vânzare. Acela era sanctuarul particular al lui Sempere.
- Nu-i nevoie să faceţi asta, domnule Sempere, am murmurat eu.
- O fac pentru că aşa am chef şi pentru că ocazia o merită. Cartea asta e o frântură din inima dumitale, Martin. Şi, atât cât mă priveşte pe mine, şi dintr-a mea. O pun între Le Pere Goriot şi Educaţia sentimentală.
- Ăsta-i un sacrilegiu.
- Prostii. E una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am vândut în ultimii zece ani, şi am vândut multe, îmi zise bătrânul Sempere.
Cuvintele lui amabile abia au izbutit să scrijelească acel calm rece şi impenetrabil care începea să
mă năpădească. M-am întors acasă plimbându-mă, fără grabă. Când am ajuns la casa cu turn, mi-am turnat un pahar cu apă şi, în timp ce-l beam în bucătărie, pe întuneric, am izbucnit în râs.
A doua zi de dimineață am primit două vizite de curtoazie.
Prima era a lui Pep, noul şofer al lui Vidal. Îmi aducea un mesaj din partea stăpânului, prin care mă convoca la un prânz la "Maison Doree", fără îndoială acea masă festivă pe care mi-o promisese cu ceva timp în urmă. Pep părea încurcat şi dornic să plece cât mai repede. Aerul de complicitate pe care obişnuia să-l aibă cu mine se evaporase. N-a vrut să intre, ci a preferat să aştepte pe palier. Mi-a întins mesajul scris de Vidal abia privindu-mă în ochi şi, imediat ce i-am zis că o să vin, a plecat fără să mai salute.
A doua vizită, o jumătate de ceas mai târziu, i-a adus la uşa mea pe cei doi editori ai mei, însoţiţi de un domn cu o înfăţişare rigidă şi cu o privire pătrunzătoare, care s-a prezentat ca fiind avocatul lor. Acest trio formidabil afişa o expresie între doliu şi beligeranţă care nu lăsa loc de îndoieli cu privire la natura situaţiei. I-am invitat să intre în galerie, unde s-au aşezat pe rând, aliniaţi de la stânga la dreapta pe sofa, în ordinea descrescătoare a înălţimii.
- Pot să vă ofer ceva? Un păhărel de cianură?
Nu speram un zâmbet şi nici nu l-am obţinut. După o scurtă introducere a lui Barrido referitoare la pierderile cumplite pe care dezastrul creat de eşecul Paşilor cerului urma să le provoace editurii, avocatul a trecut la o expunere sumară în care, mai pe înţelesul tuturor, mi-a spus, nici mai mult, nici mai puţin, că, dacă nu reveneam la muncă în ipostaza mea de Ignatius B. Samson şi nu predam un manuscris din Oraşul blestemaţilor într-o lună şi jumătate, mă vor da în judecată pentru nerespectarea contractului, daune, prejudicii şi încă cinci sau şase termeni juridici care mi-au scăpat, fiindcă deja nu mai eram atent. Nu toate veștile erau proaste. În ciuda neplăcerilor iscate de purtarea mea, Barrido şi Escobillas găsiseră în inima lor o perlă de generozitate cu care să netezească
asperităţile şi să pună bazele unei noi legături întemeiate pe prietenie şi profit.
- Dacă doreşti, poţi cumpăra la un cost preferenţial de şaptezeci la sută din preţul de vânzare toate exemplarele rămase din Paşii cerului, întrucât am constatat deja că pentru acest titlu nu există cerere şi ne va fi imposibil să le includem în tirajul următor, explică Escobillas.
- De ce nu-mi înapoiaţi drepturile? Una peste alta, n-aţi plătit un sfanţ pentru ea şi n-aveţi de gând să încercaţi să vindeți nici măcar un exemplar.
- Nu putem face asta, prietene, nuanţă Barrido. Cu toate că nu s-a concretizat nici un acont către dumneata personal, editarea a presupus o investiţie extrem de importantă pentru editură, iar contractul pe care l-ai semnat este pe douăzeci de ani, cu posibilitatea de a fi prelungit în mod automat în acelaşi condiţii în cazul în care editura se hotărăşte să-şi exercite dreptul legitim. Te rog să înţelegi că trebuie să căpătăm şi noi ceva. Nu se poate ca totul să-i revină autorului.
După încheierea acestui discurs, i-am poftit pe cei trei domni să se îndrepte spre ieşire, fie pe propriile lor picioare, fie în şuturi, la alegere. Înainte să le închid uşa în nas, Escobillas a ţinut să-mi azvârle una din privirile lui de deochi.
- Vrem un răspuns într-o săptămână, sau eşti un om terminat, îngăimă el.
- Într-o săptămână, dumneata şi imbecilul de asociat al dumitale veţi fi morţi, am replicat cu calm, fără să ştiu prea bine de ce am rostit aceste cuvinte.
Mi-am petrecut restul dimineţii contemplând pereţii, până când clopotele de la Santa Maria mi-au
amintit că se apropie ora întâlnirii mele cu don Pedro Vidal.
Mă aştepta la cea mai bună masă din sală, jucându-se cu un pahar de vin alb în mâini şi ascultându-l pe pianistul care mângâia o piesă de Enrique Granados cu degete de catifea. Când m-a zărit, s-a ridicat şi mi-a întins mâna.
- Felicitări, i-am zis.
Vidal a zâmbit imperturbabil şi a aşteptat să mă aşez eu ca să ia loc şi dânsul. Am lăsat să treacă
un minut de tăcere la adăpostul muzicii şi al privirilor unor oameni de neam bun, care îl salutau pe Vidal de la distanţă sau veneau la masa noastră să-l felicite pentru succesul său, care era subiectul la ordinea zilei în tot oraşul.
- David, nu ştii cât de rău îmi pare pentru ce s-a întâmplat, începu el.
- Să nu vă pară rău, bucuraţi-vă.
- Crezi că toate astea înseamnă ceva pentru mine? Linguşirea câtorva nenorociţi? Cea mai mare năzuinţă a mea era să te văd pe tine triumfând.
