*

      * *

      Diferenţa fundamentala dintre tinereţe şi bătrâneţe este aceea ca tinereţea are în perspectiva viaţa, iar bătrâneţea moartea. Care dintre perspective prezintă mai multe inconveniente? E de preferat oare sa ai viaţa înapoia ta sau în fata ta? Ecleziastul a spus-o deja: „Ziua morţii este mai buna decât a naşterii”. Caci „Cine trăieşte mult, vede mai mult rau”, zice un proverb spaniol.

      *

      * *

      Planetele nu înscriu, după cum pretinde astrologia, existenta individului, ci mersul general al vieţii omeneşti, ordinea desfăşurării ei în timp, corespunzând unei anumite vârste, fiind rând pe rând, guvernata de ele.

      Mercur stăpâneşte al zecelea an. Cu planeta aceasta omul se mişca repede şi uşor într-o orbita restrânsa; orice fleac este cauza perturbatoare, dar învaţa mult şi uşor sub mina Domnului, şireteniei şi elocinţei.

      Cu al douăzecilea an începe stăpânirea planetei Venus; dragostea şi femeile il stăpânesc.

      În al treizecilea an stăpâneşte Marte; la vârsta aceasta omul este violent, îndrăzneţ, orgolios şi războinic.

      La patruzeci de ani bărbatul e stăpânit de patru planete mici: cimpul vieţii sale creste. Este frugi, adică practic, prin influenta lui Ceres; are un cămin datorita Vestei; a devenit înţelept şi învăţat datorita lui Palas şi, asemenea Junonei, sotia sa domneşte stăpâna în casa.

      În al cinzecilea an stăpâneşte Jupiter: omul a supravieţuit celei mai mari parti a contemporanilor sai, se simte superior generaţiei actuale. Are multa forţă, experienta şi cunoştinţe. Este, în funcţie de personalitatea sa, autoritar cu cei ce-l înconjoară. Nu suporta sa i se poruncească şi vrea sa comande. Acum este mai apt sa devina conducător.

      În al şaizecilea an vine Saturn şi cu el greutatea, încetineală, tenacitatea plumbului. Multi bătrâni par ca şi morţi: sunt palizi, greoi şi inerţi ca plumbul.

      Cu Uranus, ciclul se încheie. Este momentul, se zice, de a merge în cer.

      Nu pot să-l prind în calcul pe Neptun, pentru ca nu-l pot numi cu adevăratul sau nume – Eros. Prin Eros începutul se leagă de sfârşit. Eros este în conexiune misterioasa cu Moartea. Poate de aceea Horus sau Amentes al Egiptenilor este în acelaşi timp „cel care ia” şi „cel care da”.

      *

      * *

      Moartea este marele rezervor al vieţii. Numai înţelegând marea trecere, ordinea şi ritmul ei vom fi împăcaţi cu noi înşine.

      *

      * *

      Aproape şaizeci de planete au fost descoperite cu telescopul, aceasta inovaţie de care nu vreau sa aud vorbindu-se. Procedez în privinţa lor cum au procedat cu mine profesorii mei de filosofie: nu vreau sa stiu nimic, caci ele-mi discreditează marfa ce-o am în prăvălie.

      *

      * *

      Unii se întreabă de ce viaţa pare la tinereţe sa nu aibă sfârşit. Pentru ca ne trebuie multe spatii pentru nesfârşitele speranţe pe care le nutrim şi pentru care Matusalem ar fi murit prea tânăr.

      Acţiunea de a recunoaşte eul personal în fiinţele străine, sursa a oricărei dreptăţi şi oricărei iubiri, distruge instinctul vital.

      *

      * *

      Orice acţiune dezinteresata intru uşurarea necazurilor altora este o acţiune mistica, o prelungire a propriei sale vieţi în vieţile viitoare pentru care lucrează.

      Moartea este rezolvarea dureroasa a nodului format de generaţie cu voluptatea. Este distrugerea violenta a greşelii fundamentale a fiinţei noastre, marea dezamăgire.

      *

      * *

      Pare ca sfârşitul oricărei activităţi vitale este o minunata uşurare pentru forţa care-o întreţine: de aici seninătatea de pe chipul omului mort.

      Lunga este noaptea timpului fara margini şi repede se deapănă firul vieţii.

      Exista vreun alt joc de noroc mai hazardat decât jocul vieţii şi al morţii? Ne preocupa fiecare partida, caci am angajat tot ce aveam.

      Natura singura nu minte. Ea declara ca nu-l pasa de moartea sau viaţa unei fiinţe.

      Materia, prin persistenta ei absoluta, ne asigura o indestructibilitate în virtutea căreia acela care nu poate sa conceapă altceva se poate crede nemuritor.

      *

      * *

      Orice animal de prada devine mormântul viu a o mie altora şi nu se păstrează în viaţă decât cu preţul a o mie de alti martiri.

      *

      * *

      Inteligenta sporeşte facultatea de a suferi, atingând la om gradul cel mai înalt.

      *

      * *

      Ca existenta noastră implica deja o greşeală este dovedit prin naştere.

      *

      * *

      Justiţia eterna lucrează. Daca oamenii n-ar fi fost rai, soarta lor ar fi fost mai buna.

      În acest sens putem spune ca lumea şi-a împărţit singura o dreptate distributiva.

      *

      * *