Albă, grasă, peste şaizeci de ani, cu o privire cruntă. Zero la trei.
Jake se uită desperat la Jean.
— Reba Betts, numărul patru. Jake se făcu şi mai mic şi începu să-şi frece tâmplele. Zero la patru.
— Incredibil, murmură el, uitându-se la Ellen.
Harry Rex clătina din cap.
— Gerald Ault, numărul cinci.
Jake zâmbi, în vreme ce juratul numărul unu, de pe lista lui, luă loc lângă Reba Betts. Buckley puse un semn negru în dreptul numelui său.
— Alex Summers, numărul şase.
Carl Lee reuşi să zâmbească: primul negru de pe listă. Acesta se aşeză lângă Ault. Buckley zâmbi şi el, încercuindu-i numele.
Următoarele patru fură femei albe, care nu aveau niciuna notă mai mare de trei. Jake era din ce în ce mai îngrijorat. Prin lege, avea dreptul la douăsprezece recuzări, fără arătarea motivului. Dacă avea noroc, nu-şi folosea decât jumătate dintre ele pentru prima lojă.
— Walter Godsey, numărul unsprezece, anunţă Noose, cu vocea în scădere. Era un dijmaş de vârstă mijlocie, fără personalitate.
Când Noose termină de citit, al doilea rând conţinea şapte femei albe, doi negri şi pe Godsey. Jake presimţea dezastrul. Uşurarea nu veni decât în momentul în care se ajunse la a patra lojă, unde Jean extrase numele a şapte bărbaţi, dintre care patru erau negri.
Alegerea aceasta dură aproape o oră. Noose se retrase pentru cincisprezece minute, timp în care Jean trebuia să bată la maşină lista numerică a numelor. Jake şi Ellen folosiră pauza pentru a-şi revedea fişele. Harry Rex luase notiţe şi făcuse însemnări tot timpul cât Noose anunţase numele juraţilor. Şi el fu de părere că nu stăteau pe roze.
La unsprezece fix, Noose reveni în sală şi ceru să se facă linişte. Cineva îi sugeră să folosească microfonul, iar el îl plasă la câţiva centimetri de nas. Vorbi tare şi vocea lui piţigăiată şi nesuferită răsuna violent în sala mare a tribunalului. Îl prezentă pe Carl Lee şi întrebă dacă printre cei din juriu era cineva care se înrudea cu el sau îl cunoştea. Toţi îl ştiau, dar numai doi recunoscură că avuseseră relaţii amicale şi înainte de luna mai. Noose îi prezentă apoi pe avocaţi şi explică natura acuzaţiilor. Niciunul dintre cei prezenţi nu negară că ştiau ce se întâmplase.
Noose mai bătu câmpii până la douăsprezece şi jumătate, când se hotărî, în sfârşit, să termine. Se retrase până la două.
*
Dell aduse sendvişuri calde şi ceai cu gheaţă. Jake o îmbrăţişă şi-i mulţumi, insistând să-i trimită nota de plată. El, însă, nu se atinse de nimic. Aranjă fişele pe masă în ordinea în care fuseseră aşezaţi juraţii. Harry Rex se repezi la mâncare, înfometat ca de obicei.
— Nu-mi place deloc cum s-a făcut alegerea, repetă el, cu gura plină.
După ce aşeză şi ultima fişă, Jake începu să le studieze. Ellen stătea lângă el, ciugulind dintr-un cartof prăjit.
— Nu-mi place deloc, zise iar Harry Rex, luând o gură de ceai.
— Vrei să taci? izbucni Jake.
— Din primii cincizeci, avem opt bărbaţi negri, trei negrese şi treizeci de femei albe. Mai rămân nouă albi, aproape toţi neinteresanţi. Se pare că ne-am ales cu un juriu feminin, spuse Ellen.
— Muieri albe, muieri albe! zise Harry Rex. Mai rău nici că se putea.
Ellen se uită lung la el.
— După părerea mea, bărbaţii graşi şi albi sunt cei mai răi.
— Nu mă înţelege greşit, Row Ark, spuse Harry Rex. Îmi plac femeile albe. Ţi-am mai povestit doar. Eu am fost însurat cu patru. Dar n-au ce căuta în juriu.
— Eu, una, n-aş vota pentru condamnare.
— Row Ark, tu eşti o comunistă de la ACLU. Tu n-ai vota pentru condamnarea nimănui, indiferent ce-ar fi făcut, în mintea ta dementă, chiar şi violatorii de copii sunt victimele sistemului.
— Dar mintea ta civilizată şi raţională, ce-ţi spune c-ar trebui să facem cu ei?
— Să fie spânzuraţi cu capul în jos, să fie castraţi şi să fie lăsaţi să moară, fără proces.
— Şi zici că felul tău de a înţelege legea e constituţional, nu-i aşa?
— Poate că nu, dar, poate, s-ar mai termina o dată cu ticăloşiile. Jake, mănânci sendvişul ăsta?
Harry Rex desfăcu pacheţelul şi se apucă de mestecat.
— Să te fereşti de prima, de Carlene Malone. E din familia aia, din Lake Village. O ticăloasă albă şi rea.
— M-aş feri aproape de toţi, răspunse Jake mohorât.
— Nu-mi place deloc cum s-a făcut alegerea.
— Tu ce zici, Row Ark? întrebă Jake.
Harry Rex înghiţi repede şi spuse:
— Cred c-ar trebui să-l lăsăm pe Carl Lee în plata Domnului şi să ne liniştim!
Ellen se uită la fişe.
