Când ea va încolţi pe-ai mei tovarăşi?»

Aşa-ntrebai şi ea-mi răspunse-ndată:

«Abraşule, ţi-i iară de războaie

Şi bătălii? Nu tremuri nici de zeii

Nemuritori? Nu-i Scila muritoare.

E-un rău nepieritor, avan, sălbatic

Şi greu, de neînvins, şi cu nimica

Nu-i vii de hac. De zăboveşti aproape De stânca ei ca să te baţi cu dânsa, Mă tem că ea din nou sărind la tine

Te-ar nimeri cu capetele-i multe

Şi ţi-ar smunci cu ele mulţi tovarăşi; Deci tu răpede-ţi vasul cât mai tare Şi strigă-n ajutor pe Crateida,

Pe-a Scilei mumă ce-a născut această

Urgie-a lumii. Dâns-atunci opri-va

Răpezul ei din nou. Apoi sosi-vei

La insula Trinacria, pe unde

Pasc vite de-ale Soarelui, vro şapte Cirezi de boi şi alte şapte turme

De oi bârsane grase, câte cinzeci

De capete de fiecare turmă,

Nu fată ele, nici nu mor, şi zâne

Cu păr de aur pasc aceste turme,

Lampetia şi Faetusa, fete

De-a Soarelui Hiperion şi-a zânei

Neera care, după ce pe ele

Născutu-le-a şi le-a crescut, departe În insula Trinacria le duse

Şi le-aşeză, ca oile şi boii

Cei părinteşti să ţie-n veci sub pază.

De-ţi vezi de drum şi cruţi aceste vite, Sosi-veţi voi acasă, cu tot răul

Ce-aţi pătimi. De nu le cruţi pe ele, Prevăd că vas şi oameni tu vei pierde, Iar dacă teafăr vei scăpa, sosi-vei

Târziu şi prost de tot, după pieirea Iubiţilor tovarăşi pân’ la unul.»

Aşa vorbi, şi-ndată zorii zilei

Pe tronul lor de aur se iviră.

Napoi purcese din ostrov zeiţa.

Eu mă suii pe vas, dădui poruncă

Tovarăşilor mei să intre iute,

Să dezotgoane vasul. Ei intrară

Şi repede pe laviţe şezură

Şi aşezaţi pe rând, ei începură

Cu vâslele să bată-albastra mare.

De după vasul cel cu botul negru

Glăsuitoarea, vajnica zeiţă

Cu plete mândre, Circe, ne trimise

Un vânt prielnic umflător de pânze,

Soţ bun de drum. Iar noi dup-aşezarea Dichisurilor toate-ale corăbiei

Stam liniştiţi. Doar vântul şi cârmaciul Mânau pe ape vasul. Eu într-asta

Cu suflet trist ziceam către tovarăşi:

«Iubiţii mei, nu-i bine numai unul

Ori doi să ştiţi ce a menit zeiţa,

Mărita Circe. Eu voi spune-o vouă

Ca să ne dumerim cum noi putea-vom

Pieri pe drum sau să fugim de moarte.

Îmi spuse-ntâi să ne ferim de viersul Sirenelor dumnezeieşti, de lunca