Dar când apoi secătuiră toate

Merindele din vas, ei de nevoie

Se puseră să prindă peşti şi pasări.

Mâncau ce le pica în mâni şi-n undiţi Încovoiate, căci mureau de foame.

Atunci de-a latul eu luai ostrovul

Să rog pe zei ca să-mi arate drumul

Întoarcerii. Iar când mă depărtasem

De soţii mei cutreierând ostrovul,

Găsesc un loc nebântuit de vânturi

Şi după ce mă spăl pe mâni acolo,

Mă rog de zeii toţi, locuitorii

Olimpului, iar ei îmi picurară

Un dulce somn pe pleoape. Într-aceea S-apucă Evriloh să dea la oameni

Un sfat nenorocit: «Iubiţi tovarăşi

Bătuţi de soartă, sfatul ascultaţi-mi: E crudă orice moarte pentru oameni,

Dar ce-i mai jalnic e să mori de foame.

Deci hai să punem mâna noi pe boii

Cei mai aleşi ai Soarelui şi-ndată

Să facem jertfă zeilor din slavă.

Iar dacă vom putea sosi în ţară,

Să ridicăm puternicului Soare

Hiperion, biserică bogată,

În care noi s-aducem o mulţime

De daruri scumpe. Dacă el de dragul Cornoşilor juncani va prinde ciudă

Şi va voi să ne scufunde vasul

Şi zeii toţi l-or asculta pe dânsul, Mai bine-odată să mă-nghită valul,

Să pier, decât încet să mă tot mistui Într-un ostrov pustiu.» Aşa le zise

Şi se-nvoiră toţi ceilalţi tovarăşi.

Zăpsiră-ndată boii cei mai falnici

Ai Soarelui, căci nu erau departe

De vasul cel cu botul negru boii

Cei falnici şi fruntaşi, şi-mpresurându-i Rugară-se de zei, cu frunză verde

De la stejarii nalţi îi presărară,

Că n-aveau la jertfit orz alb în vasul Frumos podit. Iar după rugăciune

Ei boii înjunghiară şi-i jupiră

Şi coapsele tăiară şi cu prapur

În două-mpăturit le-acoperiră

Şi puseră deasupra cărnii crude.

Dar n-aveau vin să-nchine peste-arsură, Stropeau cu apă şi găteau friptură

De măruntaie. După ce pe urmă

Ei coapsele le arseră cu totul

Şi toţi din măruntaie se-nfruptară,

Îmbucăţiră carnea cea rămasă

Şi-o petrecură în frigări. Într-asta Blajinul somn îmi zboară de pe gene

Şi-o iau spre vas, mă duc pe malul mării.

Dar când păşind m-apropiai de vasul

Legănător, simţii arsura dulce

De carne friptă. Strig atunci cu vaiet Spre zeii fără moarte: «Tată Joe

Şi voi ceilalţi nemuritori ferice,

De bună seamă grea nenorocire