Departe de tovarăşi şi-apucându-l
De mână,-i zise: „Tinere,-acest uliu Cu voia unui zeu din dreapta zboară.
Eu l-am văzut din faţă şi-nţeles-am
Că e un semn. O casă mai domnească
Nu-i alta cum i-a voastră în Itaca.
Vi-i vouă dat să fiţi mereu puternici.”
Iar chibzuitul Telemah răspunse:
„Să fie-aşa cum ai grăit, străine!
Să vezi ca mâne ce prietenie,
Ce daruri ai din parte-mi, că oricine, Privindu-te, te-ar ferici pe tine.”
Aşa vorbi şi zise lui Pireos,
Un credincer al lui : „Tu, al lui Clitos Fecior Pireos, cel mai bun tovarăş
Din cei care la Pilos mă-nsoţiră:
Pe-acest străin să-l duci la tine-acasă, Cinsteşte-l, ospătează-l şi ai grijă
De el pân-oi veni”. La asta zise
Pireos, bun lăncer: „De-ar sta pe-aicea, O, Telemah, oricât de multă vreme,
Eu grijă am să-i port şi nu va duce
Vro lipsă el ca oaspe”. După asta
În navă se sui şi pe tovarăşi
Zori să se înluntre, să dezlege
Otgoanele. Intrară dânşii iute
În navă şi pe bănci se aşezară.
Iar Telemah legă sandale dalbe
Şi ţapăna lui lance ferecată
Luă pe podul năvii. Dezlegară
Otgoanele vâslaşii; o porniră
Pe mare spre cetate, după vrerea
Lui Telemah, feciorul lui Ulise.
În vremea asta repede pe-acesta
Picioarele-l purtau până ce-ajunse
La cocina cu mii de porci, pe unde
Dormea-n sălaş porcarul bun la suflet Şi credincios, care-şi iubea stăpânii.
Cântul XVI
Ulise şi porcarul prin colibă
Făcură foc la vatră dimineaţa,
Gătiră prânzişorul şi porniră
Cu turma pe păstori. Cum îl văzură
Pe Telemah, zăvozii nu-l lătrară,
Când el s-apropie; se gudurară
Pe lângă el. Ulise luă seama
