N-ar fi putut s-adune laolaltă.

Neptun pe voi v-a potopit pe mare

Stârnind furtună şi talazuri multe?

Sau pe uscat v-au cotropit duşmanii

La harţele pentru răpiri de turme

Sau când luptaţi pentru soţii şi ţară?

Răspunde-mi la-ntrebare, că mă laud

C-am fost cu voi legat prin ospeţie.

Tu nu ţii minte c-am venit acolo

La voi cu Menelau după Ulise

Ca să-l luăm la Troia în corăbii?

Băturăm marea în răstimp de-o lună

Şi-abia-l înduplecarăm ca să vie.”

Iar sufletul lui Amfimèdon zise:

„Slăvite fiu al lui Atreu, tu, craiul Vitejilor, ba eu mi-aduc aminte

De tot ce-mi spui, mărite, şi sunt gata Să-ţi povestesc deschis cu de-amănuntul Şi-ntocmai cum a fost sfârşitul nostru.

Peţirăm pe soţia lui Ulise

Cel dus de mult. Ea nici nu ne respinse Şi nici se învoi să facem nunta

Nesuferită ei, şi-urzea cu mintea-i

Pieirea noastră. Iată dar vicleana

Ce născoci. La stativele curţii

Ea puse la ţesut o pânzetură

Subţire şi prelungă şi ne zise:

«Voi, tineri peţitori ai mei, acuma, Când răposat e soţul meu Ulise,

Mai aşteptaţi şi nu daţi zor cu nunta, Să isprăvesc întâi această pânză

Să nu mi se destrame urzitura,

Că vreau să fie giulgiul lui Laerte

Când nemiloasa moarte o să-l culce,

Ca nu cumva femeile-aheene Să aibă-alean pe mine, că din parte-mi Fu socrul meu nepânzuit la moarte,

Când el agonisise-atât-avere.»

Aşa ne spuse şi-o crezurăm, proştii, Ea ziua tot lucra la pânza mare,

Dar peste noapte, la lumini de torţe, Ea deşira tot ce lucrase ziua.

Aşa ne tot prosti trei ani de-a rândul.

Dar când veni al patrulea şi vremuri, Şi luni, şi zile multe se-ncheiară,

Atunci ea fu trădată de-o femeie

Care-i ştiuse bine-nşelăciunea

Şi noi am apucat-o şi-am văzut-o

Cum deşira mândreţea ei de pânză.

De sil-atunci ea isprăvi ţesutul.

Şi-n timp ce dânsa pânzetura-i mare

Ne-o arăta spălată şi frumoasă,

De semăna cu Soarele şi Luna,

Un zeu duşman aduse pe Ulise

La capătul moşiei lui, pe unde

Şedea păstorul porcilor în staul.

Aci veni şi fiul lui Ulise

La-ntoarcerea-i pe mare de la Pilos.

Şi-acolo peţitorilor croiră

O moarte cruntă şi-amândoi pe urmă

Veniră în cetate; înainte