Unde-l găsi? Te pomeneşti că-l face
Bărbat al ei. Pe un pierdut pe mare
Şi-o fi adus cu ea din depărtare,
Căci n-avem noi pe alţii mai aproape, Sau e vrun zeu care-a venit din nalturi, De ea rugat fierbinte, ca să-i fie
Bărbatul ei statornic. Ba mai bine
Şi-ar fi găsit un mire-n altă parte, Pe unde bate lela. I-o jignire
Purtarea-i faţă de feaci, de mulţii
Feciori de neam care-o peţesc pe dânsa.»
Aşa va zice, şi-asta pentru mine
Ar fi ocară. Ciudă mi-ar fi mie
Şi pe-altă fată care-ar face asta, Când, peste voia tatălui şi-a mamei
Şi-a celor dragi ai ei, naintea nunţii Ar cuteza să umble cu bărbaţii.
Deci sfatul meu ascultă tu, străine, De vrei să ai mai timpuriu norocul,
Trimis de tata, să te-ntorci acasă,
Cum dai acolo de dumbrava sfântă
De plopi a zânei Palas, unde curge
Fântâna şi-unde-alături e-o livadă
Şi înfloreşte ţarina, moşia
Iubitului meu tată, depărtare
Cât poate bate-un glas de la cetate, Aţine-te pe loc; aşteapt-acolo
Cât e nevoie până ce sosi-vom
La tatăl meu acasă. Când vei crede
Că noi vom fi sosit, atunci porneşte Şi vino în cetate. Acolo-ntreabă
De casele iubitului meu tată,
Mărinimosul Alcinou. Dar lesne
Le poţi cunoaşte: şi-un copil la ele Te poate îndrepta, căci n-au feacii
Zidite case mari cum este curtea
Lui Alcinou viteazul. Dar îndată
Cum nemereşti în casă şi-n ogradă,
Să treci mai iute-n sală drept la mama.
Ea stă la vatră lângă foc, proptită
Cu scaunul de stâlp, şi toarce caier De purpură de-o frumuseţe rară,
Şi-n dosul ei stau roabele-aşezate.
Alăturea de dânsa şade tata
Pe jeţul său cel răzimat asemeni
Şi ca un zeu el stă şi gustă vinul.
Tu treci pe-alături, la genunchii mamei Aruncă-te cu braţe rugătoare
Ca să te bucuri c-ai să vezi mai iute Sosită ziua-ntoarcerii acasă,
Oricât ai fi tu locuind departe.
Câştigă-ntâi pe mama, c-ai nădejde
