Ocoliră capătul dinspre sud al lacului. Oraşul înconjura apa, care se afla la zece metri sub nivelul drumului. Shadow vedea petice mate de gheaţă albă ce trasau suprafaţa lacului, dar ici-colo existau şi petice de apă lucitoare în care se reflectau luminile oraşului.
— Se pare că apa e pe cale să îngheţe, zise el.
— E îngheţată de o lună, îi răspunse Hinzelmann. Peticele mate sunt troiene de zăpadă, iar cele sclipitoare sunt gheaţă.
Lacul a îngheţat imediat după Ziua Recunoştinţei, într-o singură noapte geroasă. O gheaţă netedă ca sticla. Pescuieşti la copcă, domnule Ainsel?
— N-am pescuit niciodată.
— E cel mai bun lucru pe care-l poate face un om. Nu datorită peştelui pe care-l prinzi, ci a păcii sufleteşti cu care te întorci acasă la sfârşitul zilei.
— O să ţin minte asta, îi făgădui Shadow, în timp ce privea lacul prin geamul lui Tessie. Se poate merge pe gheaţă?
— Poţi să mergi pe ea. Poţi să mergi şi cu maşina, deşi eu n-aş risca. E ger de şase săptămâni, dar trebuie să
recunoaştem că lacurile îngheaţă mai tare şi mai iute în Wisconsinul de Nord decât aici. Odată eram la vânătoare de căprioare – asta a fost acum treizeci, patruzeci de ani – şi am tras într-un ţap, l-am ratat, iar el a tulit-o prin pădure. Mike, asta se întâmpla la capătul de nord al lacului, în apropiere de locuinţa ta. Era cel mai frumos căprior pe care-l văzusem vreodată, de douăzeci de puncte, mare cât un mânz, zău că
nu mint! Eu eram mai tânăr şi mai iute decât sunt acum şi mi-am spus că o să văd urmele căpriorului, pentru că în anul acela începuse să ningă dinainte de Halloween, iar atunci era Ziua Recunoştinţei şi pe pământ se aşternuse zăpadă
proaspătă, curată. Aveam impresia că animalul se îndrepta către lac, cuprins de panică. Doar un nebun se apucă să
alerge după un căprior, dar asta şi eram, un nebun care alerga după el, şi l-am văzut stând în apa adâncă de vreo douăzeci de centimetri şi uitându-se la mine. Chiar în clipa aceea soarele a fost acoperit de un nor şi a început îngheţul –
cred că temperatura a scăzut cu vreo cincisprezece grade Celsius în zece minute, zău că nu mint. Iar cerbul ăla voia să
fugă şi nu putea să se mişte. Apa îngheţase în jurul lui. Eu m-am dus încet către el. Se vedea că încerca să fugă, însă era cuprins de gheaţă. N-am fost în stare să împuşc un animal lipsit de apărare, care nu putea să scape. Şi ce fel de om aş fi fost, dacă aş fi făcut un asemenea lucru? Aşa că am luat puşca şi am tras un singur cartuş, dar în aer. Zgomotul a fost suficient ca să-l facă pe ţap să-şi iasă la propriu din piele. Şi-a lăsat pielea şi corniţele prinse în gheaţă şi a fugit
înapoi în pădure, roz ca un pui de şoarece abia fătat şi tremurând din toate încheieturile. Mi-a părut atât de rău pentru el, încât am vorbit cu membrele Cercului de Tricotat al Doamnelor din Lakeside să-i facă o haină călduroasă
pentru iarnă, iar ele i-au tricotat un costum de lână, dintr-o singură bucată, ca să nu moară degerat. Şi am glumit un pic, pentru că fetele i-au tricotat un costum din lână portocalie, ca să nu tragă niciun vânător în el. Vânătorii din părţile astea poartă haine portocalii în timpul sezonului de vânătoare, îi explică bătrânul. Dacă îţi închipui că mint, o să-ţi demonstrez că nu-i aşa. Din ziua aia am pe peretele camerei mele de zi corniţele căpriorului.
Shadow izbucni în râs, iar bătrânul zâmbi ca un artist satisfăcut. Apoi opri în faţa unei clădiri din cărămidă, cu terasă de lemn, de care fuseseră prinse beculeţe aurii de sărbătoare, clipind prietenos.
— Aici e numărul cincizeci şi doi, zise Hinzelmann.
Apartamentul trei trebuie să fie la etaj, în partea cealaltă, cu vedere spre lac. La revedere, Mike.
— Mulţumesc, domnule Hinzelmann. Pot să vă dau ceva pentru benzină?
— Spune-mi doar Hinzelmann. Şi nu-mi eşti dator niciun bănuţ, Crăciun fericit din partea mea şi a lui Tessie.
— Chiar nu vreţi să acceptaţi nimic?
Bătrânul se scărpină în bărbie şi zise:
— Iată cum o să facem. Cândva, în timpul săptămânii viitoare, o să trec pe la tine şi o să-ţi vând nişte bilete pentru loteria noastră. Pentru opere de caritate. Acum, tinere, du-te la culcare.
Shadow zâmbi şi-i ură:
— Hinzelmann, îţi doresc un Crăciun fericit!
Bătrânul îi strânse mâna lui Shadow cu o mână având încheieturile înroşite, bătătorită şi tare ca o ramură de stejar.
— Fii atent cum mergi pe alee, pentru că-i alunecoasă. Uşa se vede de aici, e acolo, în lateral. O să aştept în maşină până
când voi vedea că ai ajuns cu bine. Fă-mi un semn când eşti gata să intri şi atunci o să plec.
Apoi ţinu motorul pornit până când Shadow ajunse cu
bine la scara de lemn aflată într-o parte a casei şi descuie uşa apartamentului, după care o deschise larg. Shadow ridică degetul mare spre bătrânul care aştepta în automobilul Wendt – Tessie, se gândi Shadow, iar gândul că exista o maşină care avea nume îl făcu să zâmbească din nou –, apoi Hinzelmann şi Tessie ţâşniră din loc şi se îndreptară către pod.
Shadow închise uşa. În încăpere era frig, camera avea mirosul oamenilor care plecaseră ca să-şi trăiască viaţa în altă parte, mirosea a ceea ce mâncaseră şi visaseră aceştia.
Shadow descoperi termostatul şi-l potrivi la douăzeci şi două
de grade Celsius, apoi se duse în bucătărie, verifică sertarele, deschise frigiderul de culoarea fructului de avocado, însă
acesta era gol. În privinţa frigiderului nu avu nicio surpriză.
Măcar acesta mirosea a curat, nu a mucegai.
Alături de bucătărie se afla un dormitor mic, în care se găsea doar o saltea, iar alături de acesta se afla cea mai îngustă baie din lume, ocupată în cea mai mare parte de cabina duşului. În toaletă se găsea un chiştoc vechi, care făcuse apa cafenie. Shadow trase apa.
Găsi într-un dulap pături şi cearşafuri şi făcu patul. Apoi îşi scoase pantofii, haina şi ceasul şi se urcă în pat îmbrăcat, întrebându-se cât timp o să dureze până când o să se încălzească.
Stinsese lumina şi în casă se aşternuse tăcerea, se auzea doar bâzâitul frigiderului şi un radio care cânta undeva, în clădire. Zăcea în întuneric, întrebându-se dacă faptul că
dormise în autobuz, laolaltă cu foamea, cu frigul, cu patul cel nou şi cu nebunia din ultimele săptămâni nu-l vor face să
